E secetă (pantum)
E secetă pe șesuri, norii fug,
Ogorul sec agonizează
Sub vânt ce pala-și încetează,
Pe câmpuri nu mai ară nici un plug.
Ogorul sec agonizează,
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug,
Pe câmpuri nu mai arde nici un plug,
Țăranul nu se-ngrijorează.
Pe Dealul Mărtinesei arde-un rug
Și tot în jur se luminează,
Țăranul nu se-ngrijorează
Că florile din piatră sevă sug.
Și tot în jur se luminează,
În genunchi, eu rugile îndrug,
Că florile din piatră sevă sug
Și frunza se înviorează.
poezie de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu fluturi
In memoriam, ALEX TATU,
Absolvent al Facultății de biologie
Plâng florile și gâzele pădurii
Și munți cu frunți înalte lăcrimează,
Când viața unui tânăr se retează
Strivindu-se-n capcanele naturii.
Albastrul cer, atunci se-negurează,
Prin văi se mișcă umbrele-nserării
Ce se ridică spre întinsul zării
Și tot ce-i vietate se-ntristează.
Pe lespedea de piatră priveghează
Cu jale, un stol de fluturi aurii
Și zumzet de insecte încetează
Căci vin și nimfe în straie alburii.
Din alte sfere tânărul veghează
Cum pe Terra ființa se-ntrupează.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul firav de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mi-a fiori.
Că-n viața asta purcedem trecători,
Iubito mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpuri
Trec anii peste noi și peste lume,
Părem coborâtori din alt timpuri,
Cu alte obiceiuri și tipicuri
Ce altora le par că sunt doar glume,
Dar celor mai bătrâni le par nimicuri
Că se conduc ș-acum după cutume,
Iar unii ș-au făcut înalt renume,
Că au uzat din plin de șiretlicuri.
Clepsidra e ticsită cu nisipuri
Scurgându-se, ca vremea s-o însume,
Spre infinit o viață trece-n picuri
Si cade-n valuri dantelate-n spume.
Va fi o entitate să ne-ndrume
Cui să lăsăm credințele antume?
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutarea lui Morfeu
Pe-ntins de ape se prăvale stele
În nopțile în care se-nfiripă visuri
Sub ale mele pleoape, reci abisuri;
Eu nu mai vreau să mă trezesc din ele.
Morfeu? L-am căutat și prin eresuri
Ca să-l întreb de premoniții rele
Că uneori așa sunt ale mele
Și nu doresc să fie ne-nțelesuri.
Mă îngrozea oniricul periplu
Ș-am apelat la îngerii albaștri,
Ca pentru mine să se roage-n templu
Ș-apoi să zboare liberi către aștri.
Insomnicele nopți să nu mai vină
Să pot dormi și-n raza de lumină!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu lună și cu vis
Un glob semeț de aur pare luna
Zărită prin lințoliul fin de nori
Cum își cheamă rătăciții meteori
Pe cerul nopții unde ea-i stăpâna.
În Univers, n-am știut ce stele-s Sori
Și n-am putut să le arăt cu mâna,
Dar le-am sorbit cu ochii mei lumina,
Iar sideralul câmp trezitu-mia fiori.
Că-n viața asta doar suntem trecători,
Iubit-o mai visez câteodată
Cum te prind încetișor de subsiori
Să te sărut în noaptea înstelată.
Mi se destramă visu-n dimineață,
Onirica icoană îmi dă viață.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magica putere
E secetă pe câmpuri(și în mine)
Că ploile lipsesc de multă vreme,
Iubiri târzii mereu vor să mă cheme
De parc-aș fi cu sânge iute-n vine.
De-acum încolo n-am de ce mă teme:
O magică putere mă va ține
Tot restul vieții fără de suspine,
Ferit voi fi de ură și blesteme.
În existență totul mi-a fost luptă,
Iar soarta m-a purtat în loc anume
Să nu mai simt că inima mi-e ruptă
Că Oameni am avut ca să mă-ndrume.
Ca lumea noastră să nu fie sumbră
Pământului nu i-am făcut doar umbră!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de primăvară
Din dalbi nămeți se naște primăvara,
Când se topesc sub soarele fierbinte
Și anotimpul merge înainte
Grăbindu-se, că-l ia din urmă vara.
Și ninge alb din meri, ca mai-nainte,
C-atunci când noi ne întâlneam doar seara
Să ascultăm un greier cu vioara;
Sunt clipe de aducere aminte...
Ca să-mi exprim extazul n-am cuvinte,
Dar simt în nări plăcutele arome,
Ce-mi așază proaspete în minte
Mii de imagini fine, policrome.
Divinității-i-nalț o rugăciune,
S-avem natură fără stricăciune.
sonet de Ioan Friciu (2917)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ares flutură stindardul
De ce voi State vă doriți puterea?
Ați vrea să pârjoliți cumva pământul?
Pe limbă vreți a sugruma cuvântul
Și-n suflet să ne intre doar durerea?
Dar nu va asculta nici Domnul Sfântul
Să vă ajute a-mplini voi vrerea!
Vă va întuneca subit vederea
Tăindu-vă deliberat avântul!
Cu demonii ne vom lupta și-n astre
Ca-n lumea noastră pacea să învingă
Și-n apa din oceanele albastre
Războinice porniri azi să se stingă!
Când Ares își va flutura stindardul,
Irene îi va pune-n față gardul!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vița de vie
Soare aer și culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii și-o porumbiță
Uită-se din zbor la viță
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriți își văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiță...
Lasă jos doar o bobiță
Urmăriți își văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viță
Graurii și-o porumbiță;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer și culoare...
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!