Sonet unui confrate
Ne-ai părăsit confrate prea curând,
Ai devenit o stea strălucitoare
Și din a Universului grandoare
Privești cum așteptăm smeriți, la rând.
Vom auzi și noi acea chemare,
Dar niciodată nu se știe când;
O-ntâmpinăm cu mintea cugetând
La clipa-n care tot se-nchide-n zare.
Azi punem flori la piatra funerară
Și-n toamnele cu ploi și frunză rară
Rostim în cor celeste rugăciuni.
Vom crede-n sacrosanctele minuni,
Că vom ieși cu toții din genuni
Pe esaplanada extraplanetară!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis cu înger
O noapte-ntreagă, treaz sub o răchită
Ascult cum firul ierbii încolțește
Și simt pământul cum se zvârcolește
C-a primăverii sevă e pornită.
Pe cer nocturn un astru licărește,
Iar luna e prin hăuri adormită,
Cu plapuma de nori acoperită
Nimic din raza ei nu se zărește.
A tinereții vlagă e secată
De anii ce s-au dus de-a rostogolul,
Dar nu vor fi regrete niciodată,
În al meu suflet s-a umplut tot golul
Și conștiința-mi este fără pată,
În vis un înger alb mi se arată.
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hârciogii
Pe cruntă exploatare și zgârcenie
azi unii își clădesc înavuțirea;
își poartă ca stindard doar nesimțirea,
iar tinerii ne pleacă în bejenie.
În conștiință nu au *ățenie
și nici n-au auzit de bunul simț,
cuvântul le este fierăstrău cu zimț,
în viață nu au clipă de sfințenie.
Raptul e țelul lor de căpetenie,
ca hârciogii-și cară-n galerii
multele nemeritate avuții.
Omule de rând tu trebuie să știi
că nu le pare viața prea ușoară,
când lasă tot... și trebuie să moară!
sonet de Ioan Friciu (29 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj (gazel)
Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.
De atunci anii au trecut
Și iată, te văd măritată!
A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,
Îți șiroiau lacrimi discret
Pe fața ta îmbujortată.
M-am întrebat și eu atunci,
Oare de soț ești înșelată?
Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...
Eu ți-am mângâiat ușor
Fața-ți tristă și ridată,
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori rupte
Numai părinții au rămas să plângă
acei tineri sortiți ca să dispară,
c-au fost uciși cu gaze și pară
de Corupția cu inima nătângă.
De atunci nu mai contenesc să frângă
și alte destine de tineri frumoși.
Ei nu erau îndrăciți ori păcătoși,
dar moartea n-au putut s-o-nvingă.
Dar în orașe mulțimea tot strigă:
Să terminăm cu tot sistemul corupt
ce la călcarea legilor instigă,
cu cei ce avuția țării au supt!
Pentru gingașe flori care le-au rupt
răzbunarea din cer să îi atingă!
sonet de Ioan Friciu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursita
În toate e destinul și în mine,
Nu gravitează singur, în derivă;
E rău, e bun, lovește deopotrivă,
Surprins, nu bănuiești de unde vine,
Iar dacă te așezi lui împotrivă
Te vei scălda în lacrimi și suspine;
Tu, Omule, să faci ce crezi că-i bine,
Să speri în judecată milostivă.
Dar uneori ursita se răzbună
Ș-atunci să ai gândirea pozitivă,
Să-ți meargă-n viață totul ca pe strună.
Să părăsești ideea negativă
De a-nghiți un bob de mătrăgună,
Să-ți faci din existență o cunună.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetate Transilvană
Trec în pas de dans prin micul nostru burg
Bravi cavaleri, domnițe visătoare;
Din zorii zilei în apus de soare
Lănceri în zale ulițe parcurg.
Alături stau în cete domnișoare,
Priviri alese în urma lor se scurg,
Măști împestrițate-n Piața Mare curg
Și peste tot e iz de sărbătoare.
Bătrânul faur bate-n nicovală
Cu lovituri profund asurzitoare,
Bogații târgoveți îi dau năvală,
Aruncă-n jur priviri iscoditoare,
Să vadă cum se face o zăbală
Din fier forjat pe vatra medievală.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă astrală
Sfântă stea ce strălucești în ceruri
Te rog pios să-mi luminezi cărarea,
Din inimă alungă-mi disperarea,
Nu mă lasa în blestemate cercuri.
Din mine vreau să fugă întristarea
Cântându-mi bucuriile în versuri,
Să-mi scot din gând posibile eresuri
Și limpede să-mi fie cugetarea.
Pe bolta nopții văd atâtea astre,
Străpung cu raze o beznă de catran
Și pier în depărtarile albastre,
Dar iarăși vin în timpuri siderale
Ș-am să mă rog din nou cu pietate
Să triumfeze legile morale.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stihia albă
Cu sufletu-nghețat stihia vine
Din recile abise planetare,
Lovește totul cu încrâncenare
Și albă zboară către zări străine.
În urma ei lucioase trotuare,
Nu trece om, țipenie de jivine,
Căci nu poți merge fără a te ține
Și grei ți-s pașii, pietre funerare.
E totul alb și totul e urgie,
Un ger flămând îți roade chiar și osul
Și vântu-ți scoate dinții din gingie,
Iar de vorbești se congelează glasul.
E vuiet alb pe tot cuprinsul țării
Din creștetul de munte-n largul mării.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea în agonie
Fâșii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i așa? Se pune întrebarea.
Deoarece, pe tot cuprinsul țării
Ades își fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre țărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.
La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverșunare plini și de putere.
Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!