Porumbei uciși
Europa se cutremurară iar
de câtă jale a fost dat să fie,
cu porumbei uciși în colivie
de călăi nebuni cu mințile de jar.
Se unesc politicienii în zadar,
cu mintea lor să caute soluții
oprind a Europei disoluții,
dacă paza-i prea slabă la hotar...
Ar trebui luate măsuri măcar:
statornicirea păcii între state,
că Omul nu-i născut ca mercenar
și-i displac conflictele armate.
Va fi vreodată o zi în calendar,
când vom ști că nimic nu-i în zadar?
sonet de Ioan Friciu (23 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre lumina...
De-aș fi pasăre-n văzduh,
n-aș simți colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aș înălța ca simplu duh...
Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc același colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...
Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...
Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!
poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stea neapusă
E cam târziu și tinerețea-i dusă
Pe aripa crâmpeielor de vise,
Să-mi sloboadă gândurile-nchise
Din tainița de grele vremi, ascunsă.
Ticsită cu idei, spre a fi scrise,
O ladă ferecată este-mpinsă
Pe-o cale neumblată, nepătrunsă
Din univers cu recile abise.
Cum steaua mea e încă neapusă
Lumină a cuvintelor contururi,
Iar bucuria-n sine-mi e indusă
În clipa cea de față și de-a pururi.
De răutatea lumii ce-i distrusă
Voința nu-mi va fi nicicând supusă.
sonet de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-ai... oceanul...
Trecut-ai peste oceanul cel albastru
În pragul toamnei, ca o rândunică;
Din mine, rugi spre ceruri se ridică
C-am rămas cu sufletul sihastru.
Acum, când viața este tot mai mică
Mă simt ca un soldat captiv în castru
Cu gândul să te caut pe un astru
Pe care Demiurgul mi-l indică.
Mai trece-un timp, de săptămâni ori luni
Ca rugile să fie împlinite
Cu har coborâtor din îngeri buni.
Pe fruntea-ți albă voi așeza cununi
Din florile câmpiei înverzite
Cu ale mele doruri împletite...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balanța
E timpul azi să mergem la votare
Să ne alegem singuri viitorul
Ca să domnească-n casa noastră sporul,
Iar țara să ne crească-ntre hotare.
La poarta cerului-i deschis zăvorul,
Putem urca smeriți către altare
Să ne rugăm, să fim în așteptare
Ca binele să curgă ca izvorul.
Se știe cum balanța ne atârnă?
Spre viața bună, dreaptă și curată,
Ori spre cazanul cel umplut cu scârnă
Ce deavolii-n coșmaruri ni-l arată?
Vom fi așa cum știm să ne alegem
Un loc din care perle să culegem!
sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de război
În vremuri de război
Toate muzele tac...
Pe câmpuri, în noroi,
Tinere trupuri zac.
În țărână se prefac,
Uitate... Necunoscuți eroi,
Că-n vremuri de război
Toate muzele tac.
Sângele curge-n șuvoi,
În urma oricărui atac,
Îl mai spală doar ploi...
Oamenii se roagă și tac
În vremuri de război.
rondel de Ioan Friciu (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor prelung
Era pe înserate
un zbor prelung de vulturi
cu aripi răsfirate
în zbor planat spre cuiburi.
Era un zbor prelung
de păsări rare
ce-n curând ajung
departe -n zare
Era și-o adiere, un înger
ce le da putere
de crucifix din lemn de sânger,
invocându-l în tăcere.
Era târziuîn toamnă
și trosneau zăgazuri
scumpă Doamnă,
sub grelele talazuri
pline cu necazuri.
Zgomotos, ca cioburi de ulcele
se sfărmau iubiri
pe-ntinsele vâlcele
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (14 august 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hora Unirii
Hora-ncingeți frați români
Orișicând aici stăpâni,
Recunoscuți de-ntreaga lume
Autohtoni cu vechi renume!
Unirea ne este nouă dragă,
Neamuri străine să-nțeleagă
Iubirea noastră pentru țară.
România-i frumusețe rară!
Iubiți-vă țara dragi copii,
Iubiți pe morți și pe cei vii!
acrostih de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul revenirii
Revine acasă călătoarea,
O încearcă mici regrete
C-au fost vorbe desuete,
Și niciodată abordarea
Promisiunilor concrete,
Ca s-ducă schimbarea...
Revine acasă călătoarea,
O încearcă mici regrete.
Este prinsă în vâltoarea
Gândurilor înțelepte,
Ce-i alungă întristarea,
Suind ale vieții trepte.
Revine acasă călătoarea.
rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cornul lunii
Cornul argintiu al lunii
l-ai văzut și tu vreodată,
arcuit deasupra lumii?
Eu l-am văzut în astă seară
când am trecut la Copșa-n gară...
Am crezut că-l vezi și tu,
chiar în clipa de acu
sau în următoarea clipă,
când f âlfâiai ca o aripă
udai florile-n balcon,
cu apa rece din bidon,
cu gestul fin de domnișoară
puneai rufele pe sfoară...
Luna crește ori descrește?
Cornul ei se primenește
privindu-se mândru-n oglindă
sub lampa chioară prinsă-n grindă.
Luna crește sau descrește?
Pentru cel ce o privește,
bine este să știe
[...] Citește tot
poezie de Ioan Friciu (9 octombrie 2013)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!