Amiază
Ziua are trupul despicat în două,
Numai jumătate mai e vie,
O lumină fantastică a-nvăluit
Tot ce a fost să fie.
Despre morți numai bine,
Îngân cu capul pe spate,
În iarba proaspăt cosită,
Dar despre cei morți pe jumătate?
Nu mai știu ce-aș putea să zic,
E cald, e o zi toridă,
Să se decidă și ei, mă gândesc,
E timpul să se decidă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieții (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Ileana Mălăncioiu despre moarte sau despre lumină
Cântec de dor
Mi se făcuse dor de cei patru pereți
Ai casei noastre așezate-n drum,
Încercam să-i zidesc înapoi din nisip
Și din mari rotocoale de fum.
Un picior al nu știu cui îi surpa
Și auzeam în urmă râsul zglobiu
Ieșit chiar printre degetele groase
Care călcau alene prin pustiu.
Era un râs fioros de fiară,
Era râsul râsului și eu mă rugam
Să nu se zguduie sub el pământul
Pe care înălțam
Din nou pentru a nu știu câta oară
Cu multă-ncrâncenare și cu teamă
Pereții casei noastre prăbușite
Din lene și din nebăgare de seamă.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Linia vieții (1982)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Linia vieții, adresa este: