Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Georgeta Nedelcu în

De ce te-ai rătăcit, iubire?

Ușile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri;
Cu lacrima, străjer te-așteaptă, tăcutele mele iubiri.
De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum?
Vino, grăbește-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum.

De când îmi scri, nu mai am somn, în mreje, iute, tu m-ai prins.
Vino, minune, să ardem în flăcări, că flăcările nu s-au stins.
Te-aștept, vino din depărtări, chiar dacă se pornesc furtuni,
Te-aștept cu ușile deschise, în sufletul tău să mă aduni.

Vino, dă-mi drept la fericire, să-ngropăm vechile dureri
Să ne găsim identitatea. Oare, tu, nu asta-mi ceri?
Atunci când valurile vieții, m-au doborât, m-au rătăcit,
Din ochii mei, lacrimi au curs, însă, acum, tu le-ai oprit,

Vino, ia-mă de mână, du-mă iubite-n alte emisfere,
Să trecem pragurile toate, de la tristețe la plăcere.
Ușile mele sunt deschise, coridoarele nu-s pustii.
Sufletul meu te așteaptă, oricând alăturea să-mi fii.

[...] Citește tot

poezie de Georgeta Nedelcu (9 februarie 2009)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eminescu și codrul

Codrul mereu va cânta
Și va plânge-n lipsa ta
Plânge, se dă de pământ,
Crengile-s rupte de vânt
De doru-ți s-o legăna
Că îi trece vremea sa.
Ziua-i mică, noaptea mare
Și în codru e răcoare.
Frunza mi-o bate în dungă
Păsările mi le-alungă
Și iar bate dintr-o parte
Căci vara este departe
În fața ta eu mă plec
Și cu gândul te petrec
Eminescu Mihail
Este luna lui april
Când, în pom, pe rămurele
Auzi cânt de păsărele
Ce te încântă și ele
Uiți atunci, de toate cele...

[...] Citește tot

poezie de Georgeta Nedelcu (31 decembrie 2009)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fără tine...

Fără tine, sunt o primăvară fără verdeață, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce și-a pierdut parfumul!
Iubitule, întinde-mi mâna și spune-mi: "Mai există fericire pe lume?" Te întreb, pentru că în absența ta mă risipesc ca un șirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Ești soare printre nori, ești lumina sfântă ce-mi inundă sufletul, ești roua dimineții ce-mi răcorește durerea, ești liniștea nopții ce-mi străjuiește visele!
M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe țărmul fanteziei. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez rațiunea și să mă las pradă unei iubiri ca un fum, dar te-am iubit precum o pasăre iubește zborul și libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, iar eu în viața ta... doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele.
Ai fost religia mea și-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minții până adormeam. Și tot tu ai fost refugiul meu, iar eu în brațele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiție a fericirii, am învățat să respir un alt aer.
Eu te-am îmbrățișat cu pasiunea cu care valul îmbrățișează marea și țărmul, iar tu ai rămas indiferent... Acum, fără tine toate s-au prăbușit, iar amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas.
Sunt singură și mi-e dor de tine! Te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un ritm de foc, te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii.
Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, vocea care-mi mângâie tristețea, vântul ce-mi răsfață părul, o ultimă silabă pe care vreau să o rostesc înainte de a visa... și primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bună decât ploaia... decât apusul... decât norii! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine!
Am crezut în declarațiile tale, fără să mă gândesc că într-o bună zi mă vei părăsi. Ai plecat și m-ai lăsat dusă de vânt... Ce aș putea să fac fără tine? Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde ești? Unde ai plecat? Zile, nopți, săptămâni s-au scurs prin porțile timpului, dar tu nu ai venit...
Te caut, cum își caută mama disperată copilul rătăcit!
Te vreau! Te cer! Și te aștept! Te vreau ca un preț al iubirii, te cer ca un preț al suferinței și te aștept ca o solie mângâietoare! Unde ești? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele.
Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperând... să te găsesc, sau... că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare și să nu mai tresar când îți rostesc numele. Vreau să uit! O să dorești să te mai caut! O să-ți fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viață chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii și a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îți vei odihni privirea în undele lui. În vis și-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!
Sărut ochii tăi calzi care au fost atâta timp ai mei!...

poezie de Georgeta Nedelcu (ianuarie 1997, Craiova)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Abia aștept să vină vara!

Abia aștept să vină vara, să-mi cânte marea din vioară
Să mă cuprindă-n brațe strâns, cum a facut-o-ntâia oară.
Iar tu să îmi zâmbești duios din ochi albaștri de ciocoare
Și să mă iei apoi de mână, să ne-azvârlim de-ndată-n mare,
Să îi sărut valul vulcanic cu mângâieri de alizeu
Să ancorez cu el odată, căci de ani buni aștept mereu.
Să mă scufund în a ei apă, chiar de se zbuciumă prea tare
Și fericită eu să strig:,, Doamne, ce bine e la mare!"
Abia aștept să vină vara și, zilnic, tu să îmi zâmbești,
Să ne-alintăm ca doi copii și-acsă-apoi să mă–nsoțești
Și-n starea de euforie să-mi uit tristețea și destinul,
Să spintecăm azurul mării și în pahar să turnăm vinul.

sonet de Georgeta Nedelcu
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă te aștept...

Mă rog ca tu sa vii pe înserat,
Eu te aștept în suflet cu tandrețe.
Chiar dacă suntem la a doua tinerețe,
Eu te primesc necondiționat.

Ca altă dată nu mai știu zâmbi
Și, nu mai am nici pielea de mătase,
Doar veșnicele amintiri rămase...
Dar, nu-i nimic... Numai de vei veni...

Eu sunt în stare să te-aștept acasă,
În fiecare zi, din zori, în noapte,
Să simt cum mă-nvelești, în dor și-n șoapte
Cu gentilețea ta rămasă.

Și, nu ai să te superi dacă obosită,
Aș adormi privind la mândra lună
Fără ca eu, să îți spun "Noapte Bună"
Și, fără să mă duci tu în ispită,

[...] Citește tot

poezie de Georgeta Nedelcu
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook