În răsărit
Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Cu sprâncenele strivite și brațe de argint
Noaptea face semne soldaților muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpușilor.
Pustietate de spini încinge orașul.
Luna gonește de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbați s-au năputit pe poartă.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Georg Trakl despre timp, despre sânge, despre stele, despre oraș sau despre noapte
Pieire
Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Georg Trakl despre alb, despre vânt, despre seară sau despre păsări
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tânguirea mierlei, adresa este: