Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Scrisori către Milena de Franz Kafka

Te rog, Milena, inventează o altă posibilitate ca să-ți pot scrie. Să trimit cărți poștale mincinoase e prea stupid; ce cărți ar trebui să trimit nu știu întotdeauna; iar gândul în sfârșit că te-ai duce la poștă degeaba mi-e insuportabil, născocește, te rog, o altă posibilitate.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Castle" de Franz Kafka este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -51.00- 23.99 lei.

Au sosit scrisori de duminică, luni și o carte poștală. Judecă și tu corect, te rog, Milena. Stau aici atât de izolat, atât de departe și totuși relativ liniștit și îmi trec tot felul de lucruri prin minte, spaimă, neliniște, așa că transcriu toate astea, chiar dacă nu prea are sens, și uit tot, când îți vorbesc ție, te uit chiar și pe tine și abia când sosesc din nou două astfel de scrisori, devin iarăși conștient de situație.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubită Milena, atât de nestăpânit, atât de azvârlit încolo și încoace pe o mare, care doar din răutate nu mă înghite! În ultima vreme te-am rugat să nu-mi mai scrii zilnic, eram sincer, mi-era frică de scrisori; când odată nu sosea nici una, eram mai liniștit; când vedeam una pe masă, trebuia să-mi adun toate puterile și nu-mi mai ajungeau nici de departe – și astăzi aș fi fost nefericit dacă n-ar fi sosit ilustratele astea. Mulțumesc.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferință nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Și ele se află acum în camera ta. Dacă aș fi într-adevăr dulapul, m-aș muta, așa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puțin până când florile s-ar ofili aș rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Și uite cât de departe s-a ajuns cu toate și totuși am clanța ușii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă de când am vorbit într-o seară în Viena în treacăt despre asta, am avut sentimentul că noi căutăm pe cineva pe care-l cunoaștem bine, căruia îi ducem mult lipsa și pe care-l strigăm de aceea cu numele cele mai frumoase, dar nu venea niciun răspuns; și cum ar fi putut răspunde cineva care nu era acolo, cât vedeai cu ochii de jur împrejur? Puține lucruri sunt sigure, dar unul din ele este acela că nu vom trăi niciodată împreună, în aceeași casă, trup lângă trup, la aceeași masă, niciodată, nici măcar în același oraș.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Astăzi nicio scrisoare; e stupid, când nu sosește nicio scrisoare, mi-o închipui, iar când sosește, mă plâng, dar aici am voie, tu știi, nu e plângere nici asta, nici cealaltă.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voiam să aud mereu o altă propoziție decât tine, pe aceasta: ești al meu. Și de ce tocmai asta? Nici nu înseamnă măcar dragoste, mai curând apropiere și noapte. Da, minciuna a fost mare și am mințit în complicitate, dar, și mai supărător, în colț, pentru mine, decât din nevinovăție.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De aceea și sunt într-o anumită măsură independent față de tine, tocmai pentru că dependența trece dincolo de orice limite. Jocul alternativei, ori-ori, este prea mare. Ori ești a mea și atunci e bine, ori m-ai pierdut, și atunci nu e ceva rău, nu-i chiar nimic, nu mai rămâne nici gelozie, nici suferință, nici îngrijorare, chiar nimic. Și asta-i cu siguranță ceva vicios, să construiești bazându-te pe o ființă și să se furișeze și acolo spaima în jurul temeliei; dar nu spaima în legătură cu tine, ci spaima că te-ai încumetat să construiești așa.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știam de fapt ce avea să scrie în scrisoare, era de fapt înscris în spatele tuturor scrisorilor, era în ochii tăi, în cutele de pe fruntea ta, și o știusem, tot așa cum unul care și-a petrecut ziua întreagă în cine știe ce scufundare-în-somn-visare-spaimă îndărătul obloanelor închise, seara deschide ferestrele și firește nici nu e surprins și își dă seama că a știut tot timpul că acum e întuneric, un întuneric miraculos și adânc. Văd cum te chinuiești și te zbați și nu reușești să te desprinzi și n-ai să te desprinzi vreodată, văd asta și totuși, n-am îngăduință să spun: rămâi acolo unde ești!

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândești la altă posibilitate prin care aș putea să-ți scriu. Nu trebuie să te duci la poștă, nici chiar poștașul nu trebuie să facă asta – cine e? – nici chiar șefii de la poștă n-ar trebui deranjați pe degeaba. Dacă nu poți găsi altă soluție, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce știu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche și te-am bătut cu ea. Dar transmutația se petrecu și era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, și tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul și nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns și pompierii și cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca și cum erai desenată cu creta în întuneric și ai căzut în brațele mele, fără viață sau poate ai leșinat de fericirea că ai fost salvată. Dar și aici apăru incertitudinea transmutației, poate că eu am căzut în brațele altcuiva.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Scrisori către Milena, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Franz Kafka

Franz Kafka
scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga

Evenimente biografice

Fani pe Facebook