Cea mai sigură cale către cunoaștere e suferința.
citat din Eugen Dorcescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- absență
- Absența este o prezență negativă. E un gol, o așteptare, o latență. E moarte și viață, deopotrivă.
definiție de Eugen Dorcescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Eugen Dorcescu despre moarte
La capătul însorit al singurătății ești tu. La mijlocul singurătății te găsesc doar pe tine.
citat din Eugen Dorcescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii poartă pânze de soare pe fețe și-n suflet un straniu amestec de-azur și lentoare letală.
citat din Eugen Dorcescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eugen Dorcescu despre Soare
El Caballero
Prietene, de te-ai ivi acum,
La ușa mea, de-un veac pecetluită,
Și-ai spune: "Spre soția ta iubită,
Cum bine știi, nu e decât un drum",
Sătul de subterfugii cronofage,
De viața fără țel și înțeles,
Sătul de mine însumi, mai ales,
M-aș ridica și-aș zice, simplu: "Trage!"
poezie de Eugen Dorcescu (11 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eugen Dorcescu despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nirvana
Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră și vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid și indecis,
Ce-ți spun acum să nu te doară.
Dar am visat același vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară.
Murisem. Și-n văzduhul pur
Al celor care nu există,
Pluteam: un fluture de-azur,
Fără esență și contur.
Nici pomeneală să fiu tristă,
Să simt regret, teroare, vină,
Disarmonie, armonii...
Nimic din toate-acestea. Ci
O fericire genuină.
N-am întâlnit nici morți, nici vii,
Nici timp, nici spațiu, noapte, zi...
Zburam, cu aripi străvezii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 5 comentarii până acum.Vezi și Eugen Dorcescu despre lumină sau despre visare
Avatar
Un gnom, luând sublimul prea ușor,
Nepricepând, în mâzga lui, cu cine
Se-ncumetă, a ridicat spre mine
Un braț necugetat, dezgustător.
Surprins de lovitură, am căzut.
Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă,
El, Lupus lupus, și-a venit, în pripă,
Să facă, și acum, ce-a mai făcut.
Priveam, printre crenele, câmpul gri,
Pe care fiara fulgera, în goană,
Spre arătarea tâmpă și vicleană,
Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri.
Și-am contemplat, sub cerul mohorât,
Al cruntei înnoptări medievale,
Cum eu, însoțitorul Umbrei tale,
Cum eu și fiara i-am sărit la gât.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu (11 februarie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Eugen Dorcescu despre prăpăstii sau despre noapte