Drumul craniilor
Sunt craniile puse într-o carte
și sufletele scriu cu detașare
ce nu s-a vrut... ce-a rămas în uitare,
despre iubirea ce nu are moarte
din măreția cui se-nfruptă marea
și are-o vârstă multimilenară?
îmbrățișând cu valul ca o fiară
când pathosul sărută adânc zarea?
din măreția cui se-nfruptă cerul
și în a cui splendoare se revarsă?
pictează miradorul când e-n transă
și când iubește parcă e fulgerul
nu e menit timpul ca să iubească,
Sheolu-i locuința ce-a clădit,
tăcerile în criptă-au amuțit,
doar cu tic-tac-ul poate s-o trezească!
[...] Citește tot
poezie de Emanoil Sânziana din Din volumul "Drumul craniilor" (12 iulie 2022), traducere de Sanziana Sanziana
Adăugat de Emanoil Sânziana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Din volumul "Drumul craniilor", adresa este: