Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Hibernaris de Dragoș Niculescu

Lupii dogmatici

Nu se pomenise o iarnă mai grea.
Vântul smulsese limba clopotului mare
Și bătea ca nebunul cu ea în pământ
Și-n copaci și-n măduva câmpiei.
Iar viscolul ardea nemișcarea de sete,
Îi încărunțea puterile; timp azvârlit într-o
Prăpastie orizontal㠖 genune fără capăt,
Cu o lamă uscată nimicindu-și portretul
De fum.

Ca neînceput dormea satul în lavița bolii:
Auziseră ai noștri că făcând pe morții
Își pot găsi scăpare, pasămite fiarele au grijă
De somnul cărnii. Și făceau pe neviii –
Cu icoana pe piept aducându-și aminte
Și laptele supt de la mamă, eresul, vinderea
Spurcată învârtind-o cu plugul arhetipal
Al minții până izvodea singură lujer dulce.
Fără sămânță.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpul absolut

Ulițe strâmte, case fumurii, colindători și preoți
sclipind de țuică bătrână și gustări de cozonac înecăcioase,
eu, igrasios, cu tensiunea redusă la zero, în pragul
unei idei de geniu care întârzie,
iubiri apuse, esențiale, bântuind lepros ca niște cerșetoare
mincinoase și tinere, cu fardurile înmuiate de ceață,
îngustimile oarbe, muchiile primitoare de spută fertilă,
aceiași poștași bizari, cu scrisorile lor de pe front,
și chiar nevrând, și chiar nechemată,
febra acestui nou început patologic, copilărindu-se
sinucigaș de-a nașterea precum cu o sticlă
cu cap de mort,
în care esența trecutului și-a pierdut orice miros.

Acesta e singurul meu anotimp de moarte și de viață.

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Boarea ultimului grâu

Ochiul lui nu mai vestește ploaia.
Nici un zvon nu mai licăre; pojghiță
de uscăciune l-a acoperit între timp, prin care
el vede, dar nu mai spune nimic.
Ochii lor spălăciți, albaștri și verzi,
nu mai sunt de mult fântânile de rod
ale neamului, și nici de luptă. Căutătura
neagră, vulturească a rămas în poveștile babelor;
îngălbenit e de alcool în ochi și-n sămânța
cu care altădată boierii vroiau să-și ridice
sângele stirpei.

E o vară cumplită.
Femei și bărbați în alaiuri mute,
în noianul disperării,
umplu bisericile, curțile parohiale:
rugi lungi, fierbinți – și nici o minune!
Au nu știu ei că slava din uscăciune nu deschide
fiarele ploii? Sunt legi nescrise – că-n fața lui Dumnezeu
chiar lacrima seacă tot izvorăște de undeva.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe grinduri

Cât de aproape e cerul aici! Suflet de copil,
albastru, jertfit de sus în lăncii de stuf...
Sunt un om primordial așteptând sfârșitul lumii,
senin, înviorat din nimic, cu capul pe umeri
de liniști.

Prin sfânta apei leșie, aburind a miere putredă,
înotau caii, prin Dunărea adâncă, spre fumuri.
Așa m-a purtat și pe mine un roib lipovean,
într-o caleașcă de lemn cătrănit, cu o vâslă-columnă
cioplită șerpește. Și-apoi a intrat în hățișul solar.
A tăcut.

Să contempli singurătatea divină a firului
de stuf plângând la margini de plaur,
ah, singur și liber; ultimul lujer – coroana apusului,
pajul vânturilor! Să mori cu mâna pe pistoale ude,
ca un lotru de rând, pungășit la esență, braconat
la visarea de-o clipă!

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fuga prin iarnă

Colind ca o zidire albă, potrivnică, fatală.
Să nu mai cântați mâinile-acestea strângătoare
de munci ale sufletului și nici Dumnezeul în haine de gală.
Ni se pare această ninsoare, doar ni se pare.

Cum se culcă vânatul în urmele tale adânci
și furat de somn își îngheață nedumerirea de veacuri,
cum pe scripeți de aur nu și-a urcat nimeni disperarea la cer,
mai sunt globuri ce se ridică de pe funduri de lacuri.

Și cântece oarbe, hrănindu-se blând cu ochi afumați în cetini
și straie și nopți ca de nuntă vrăjmaș㠖 toate mai sunt;
lungite pe labele din față așteaptă un cuvânt –
incendiu pe o scenă de teatru săpată-n pământ.

Dar peste toate acestea țipă niște copii:
a-nceput, a mereu început, a bătaie de ceas prins în gheață,
și toată cununa acestor zăpezi începe-a albi
înnobilând putregaiul de slavă al schimbării la față.

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înapoi la poveste

Nu mi-e teamă să mă-nchid cu tine
într-un bloc de piatră, într-un miez de copac.
Nu mi-e teamă că ne va asupri o plictiseală eternă,
ci că va trebui să ne iubim de-a-n picioare, să tac,
și-apoi s-adormim pe hoituri necioplite,
de eroi necunoscuți, nenăscuți în vreun veac.

Între două statui, zborul sărutului e de genul neutru.
Mai ales între două statui apropiate ca vârstă,
cusute pe linia inimii cu ață de sac.
Cât am iubit libertatea țiganilor și boieria speciei
tivită pe os, cât am zăcut pe funduri de lac,
slugărind un imperiu al foamei,
mut ca o șenilă de templu!

Îmi închipui cum ne strângem mâna sau ne
gâtuim sufletele, în același punct, în același timp,
cu o aroganță de picol întărit de nevoi –
și sufletele, gâtuite, cu sfoara capului tăiată,
se-nalță îmbrățișate ca două mâini

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dispariția iernii

Copiii râd și parcă dănțuie,
Cu o mână ascunsă la spate, pe seceri.
Și, ca într-o joacă, râzând, - harșt -,
Dintr-o dată retează nasul părinților;
Plesnește sângele, dar nu înroșește zăpada,
Ci intră-napoi în pământ.
De-aia se crapă pământul, altfel
Și-ar face copiii lunecuș pe sângele părinților.

Bucurându-se ca de-o minune,
Cei mici le-așează nas nou:
Din morcovi de hârtie și câlți,
Prins cu zgârci, pe sub plete.
Cei mari zac în genunchi –
Știu că acum vor da să plece
Și-apoi le vor înfige cărbuni smoliți
În locul ochilor,
Înșurubându-le-n găvanele calde.
Dar nici nu apucă să știe;
Se mai văd o clipă-n oglindă,

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Hibernaris

Obiceiul întoarcerii la viață e mâncatul de frunze.
Așa cum niciodată nu s-au săpat împărății în maluri
de lut, vindecarea gândului cu cenușă rece, de foi de dafin,
poate fi un început. I s-ar putea spune obiceiul pământului,
însă nu scrie nicăieri că digestia în colectiv e mai ușoară.
Universalitatea panaceelor e un concept destul de relativ,
dacă nu chiar dubios de mobil. Se lasă toamna, începem
mâncatul de frunze și scârțâitul de umeri și unsul de ochi,
Unsul Deochi, ne dezmorțim și lăsăm liberi bătrânii
voiajori numai în urmă; le înghițim fulgii bătrâni,
cum își iau ei zborul, mereu în urmă...

Noi nu mai avem genunchi pe care să putem merge.
Nu mai putem străbate timpul, din vină că perfecțiunea
am considerat-o a fi rotulele. Ni le-am scos reciproc,
sidefii, perfecte. Ni le-am găurit și le-am lăsat la uscat –
le-auzeam noaptea cum ciocăne și se izbesc în vânt, una
de alta, adânc, ca niște tigve pline de os, aninate de copaci.
Ne mai dă vremea câte-un țipăt în găoacea goală,
uitată de-acum, dar începem să ne strigăm, boncăluind

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unghiul mort

Cei dintâi se îmbată acești copii,
pentru a-și relua dimineața locurile
în placentele lor de pământ.
Cum stau ghemuiți în mal, în scorburi
pline de ape, cu genunchii la gură,
cum lucrează, cu mâinile-nainte,
forând pumni de lut și rădăcini –
par că ar fi la comanda unor manete,
în nacele sferice, despicate la mijloc vederii,
spălate ritmic de val; ochi de faguri
noroioși, în care oamenii lucrează
cu materia unui timp supus erodării.

Ei nu știu pentru ce sapă cu mâinile.
Nici părinții lor, care se îmbată mai târziu
decât ei, nu știu. Trec cu bărcile lin pe lângă
pereții de stuf, abia vorbind; se opresc
unde-i malul lăsat, urcă bărcile
și le-nchid, din jumătăți, ca pe niște nuci,
pe care se suie să răzbească cu privirea

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Kilometrul nimănui

Abia când te simți integrat,
maniera asta de socializare cu natura
capătă aspectul precis al unei forme fixe
de viață. De la piatră am pornit, la piatră
ajungem, la comunismul portocaliu, macru,
desangvinat, la populații care ne-au părăsit
de comun acord, pentru a ne lăsa ispitiți
de senzația că singurătatea e ca durerea
unui cal fără coaste, ce-și vomează biciul,
sau bastonul de vișin, supte de trup.

Stăpâneam o mansardă, un unic refugiu,
mai aproape de stradă decât de cer.
De regulă, primeam în vizită doi sfinți, întotdeauna
aceiași, unul măcelar și altul preot, la fel de bine
crescuți, la fel de mucaliți. Le convenea frecvența
câmpului, rezona bine în rășina miruită a bârnelor.
Vorbeam puțin, beam vin și ascultam în urechile altora,
uscate, încrețite ca niște scoici, tot vuietul lumii.
Aprindeam apoi focul în încăperea fără pereți,

[...] Citește tot

poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Hibernaris, adresa este:

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Hibernaris

Dacă îți place Hibernaris, dă-i votul tău, pentru ca și alții să găsească pagina mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!