Viitorul
era prin anul patruzeci și șapte
când Mureșul secase, fiind secetă în toate
Moldova era arsă, de soare pârjolită
iar ardeleni la masă n-aveau nici slană, pită.
pe drum vedeai copiii mergând desculți și goi
un trecător șoptește... orfanii din război.
din țări străine morții nu se întorc acasă
și Regele se duse când iarna-i în fereastră.
în jumătate secol își schimbă țara fața.
deși intoarsă roata, se pierde-n vânt speranța.
nu vreau să văd săracii cu mâini în tomberoane
să caute o pâine, când alții vând bomboane
Voi Zei Nemuritori și cei ce cred în Domnul
iubiți această țară și dați-i viitorul!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângeam aseară
adeseori făceam din noapte zi
și din zi noapte...
până într-o dimineață
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.
am traversat puțin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....
un cățeluș șchiop, lovit de mașină
se așează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viitor galactic
Nimic nu este cum a fost, o lume veche se ascunde
Și soarele a-mbătrânit..... cu minus în secunde.....
Privind puțin spre viitor, galactici speră toți a fi
Când Universul va deschide un drum spre stele într-o zi.
Planeta va muri încet, asfixiată-n mii de noxe....
Și vor rămâne pe Pământ figuri scheletice în mostre.
Lugubru sună, evident, dar înapoi nu se mai poate,
Căci timpul are mersul lui și trecătoare-s toate.
Dar, hai, să dăm puțin răgaz pustiului ce vine
Și să privim de pe pervaz spre verzile coline,
Albastru cer, albastră mare și tot ce încă mai respiră
Purtat de dor, purtat de gând cu vântul în grădină.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magii de la răsărit
M-am întors...
Zilele treceau greu departe de casă.
Mi-a fost dor de grădina cu meri,
De Ampoiul înghețat
Și chiar de trenul ce urca spre Zlatna.
Ulița satului este pustie...
Ici colo o lumină licărește la geam
Calc pe amintiri,
Mă aplec, le iau in brațe
Și-mi încălzesc cu ele inima.
Păpușa doarme într-un colț.
Săniuța mă strigă din pod.
Zăpada albă încoronează munții
Și acoperă liniștea din vale
Timpul s-a oprit în loc întrebător.
- Te cunosc de undeva?
- Da, mă cunoști, m-am schimbat, adevărat,
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năuc
sunt năuc... năuc de dor...
nu pot noaptea să mai dorm!
crengi de nuc vântul îndoaie
eu întorc foaie cu foaie
timpul cel trecut în ani
fără griji și fără bani..
când plecam seara de-acasă
și veneam în dimineață!
vesel... cu mâna fierbinte...
fă-mă Doamne, ca-nainte
și îți dau averea toată
numai ea e vinovată!
am muncit uitând de mine
ca în stupul de albine...
am greșit... acolo-i miere...
dar la mine... numai fiere!
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritatea
-Sinceritatea-i necesară? Mă apelează un amic...
Privesc în ochii lui albaștri și-ncerc să mă adun un pic.
-Sinceritatea la paradă? Așa în văzul tuturor?
Nu-i șade bine dezbrăcată, cu vorbele mereu în zbor.
Dar dacă-n suflet te apasă ceva ce doare nesfârșit,
Sinceritatea face casă cu adevărul cel rostit...
Ea totdeauna e frumoasă ca floarea albă din cireși
Și poartă-n gânduri primăvara, te-ajută zilnic să zâmbești
Să n-o obligi mereu să spună despre albine ce roiesc,
Sau despre ploile acide ce în rafale o izbesc....
Și nici de nopți întunecate când singură a fost pe ram,
Să povestească doar de soare și fluturi ce-o iubesc spontan.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet și rondel
Pe pajiștea necontrolată
De sapă, greblă sau lopată
A inflorit si el timid
Prinzând fugar in labirint
De flori mărunte in buchet
O incercare de sonet.
Dar nu stia reguli precise
Si cum sunt rimele permise
Ceru indată ajutor
La clasici duși pe un covor
De stele-n cer si-apoi pictați
Pe vechi coperți, in raft, uitați.
Si a-nceput să-nvețe a scrie
Adevărata poezie!
Dar florile s-au supărat....
-Vino la noi pe inserat
Poet boem in arta scrisă
Si cu iubirea ta aprinsă
De orice verb, de orice ram.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Si de-o fi..... si-o fi să mor
Să imi puneți in urcior
Numai vin de Drăgășani
Si lapte-n pahare mari
Numai miere de albine,
Din stupina de la vie
Si lipie coaptă-n vatră
Sau din țest o pâine caldă
Cu un pui pus in mujdei
Si-un buchet de brebenei
Mere ionatan mai multe
Din livada de la munte
Sânziene, albăstrele
Să imi fac cununi din ele
Chihlimbar pentru mărgele
Păpădii pentru inele
Cercei roșii din cireșe
Si un voal ce-i dat de zestre
Mâna mamei l-a cusut
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer albastru
Atâtea zile, atâtea nopți, atâtea vise risipite...
Azi mă privesc struguri sub bolți prin frunze galben-ruginite.
Aș pune-o scară ca să urc din bolți de viță-n bolți de stele,
Asemeni unui Demiurg s-alung amurguri de tăcere.
Înviorată-n dimineață aprind o candelă de-argint,
Mirată.... o mușcată creață s-a inroșit si a-nflorit.
Zâmbește soarele-n fereastră cu razele in evantai
Se naște-n suflet o speranță, viața totuși e un rai....
Este miracol, frumusețe, iubire-a tot ce ne-nconjoară
Si-alung din toamna care vine, o clipă, ce a fost amară
Mă bucur azi de tot ce am, un cer albastru fără nori,
Gândind la ochii tăi albaștri ce m-au privit de-atâtea ori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi sau nu
S-a stins o zi si alta vine
Ce-mi va aduce oare-n dar?
Cine croiește pentru mine
Destin in calendar?
Aș vrea să-l văd, aș vrea să-l simt
Aș vrea palpabil ca să fie
Dar nu-i.... si mă intreb in gând
Să cred in ce nu e să fie?
Deși nu am găsit răspuns
Si drumul rece intră-n iarnă
Cu pași nesiguri spre apus
Eu sper in altă primăvară!
Si nu știu cum si nici de ce
Si nu știu cine mă iubește
Dar mă veghează din neant
Si drumul mi-l călăuzește.
Aș vrea să pot să-i mulțumesc
Si să-i trimit in dar o floare
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
