Primăvară
e senin pe cer afară...
izbucnesc în primăvară
muguri... flori și tot alaiul...
iarba verde-mbracă plaiul!
uit de tot... și uit de mine..
plec cu stupii de albine
în pădurea de salcâmi
s-adun primăvara-n mâini
primăvara nu se lasă
de mine a fi culeasă
e frumoasă... e senină
și mândră ca o regină!
primăvara mea cu flori
și alaiul de culori...
cu parfum de tinerețe..
lasă-mă să-ți dau binețe!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sătucul dintre brazi
Unde pleci? Vremea e rece
Zidurile înghețate
Și prin hornul casei trece
În fuior singurătate
Unde pleci? E-nchisă casa
Și rugina e pecete
Peste clanța încuiată
Și în colțuri de perete
Mușchi nestingherit se-ntinde
Pe sub umbra de copaci
Fir de iarbă te cuprinde
În poteca unde calci.
Unde pleci? Ce gând te-ndeamnă
Drumul vechi să îl străbați?
Eu răspund... mă duce dorul
În sătucul dintre brazi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Într-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mică albăstruie
Zburând spre cer albit de nori
Și jos o mare de nuanțe
Toate albastre...
- Ce ai pățit, frunză albastră?
Esti suparată? Ești bolnavă?
Intreabă frunzele surate
_Nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun banuț in geantă
Iar lângă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săraca inima mea
nu mai vreau ceață și ploi
nu mai vreau val de ninsori
vreau soare și iarbă verde
unde dorul meu se pierde
vreau cu tine pe colină
noaptea când e lună plină
vreau ca să-mi aduci în dar
floare de mărgăritar
vreau sărutul să mi-l dai
vreau în brațe să mă ai
vreau să râd cu bucurie
alergând pe o câmpie
vreau și vreau mereu ceva
săraca inima mea
bate... bate... nu se lasă
încă nu-i vremea de coasă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoș de munte
într-o zi vulpea roșcată
se învârte ca o roată
prinde un cocoș de munte
fuge repede se-ascunde
dar cocoșul luat din crâng
nu e un cocoș de rând
dă din aripi nu se lasă
și reproș pune pe masă
-m-ai trădat icoană vie
ai venit dintr-o câmpie
Ti-am cantat sub crengi de brad
și apoi de gât m-ai luat
abia răsuflarea-mi țin
nu e viață.... este chin
hai fă foc la fiert mă pune
sau pe-o vatră cu tăciune.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfuzie
O voce caldă de copil
Perfuzie bine-venită
In toamna asta istovită
Cu nori pe cer si gust amar
Mi-aduce inocent in dar
O nouă zi
Si râsul lui, cum altul nu-i
Este o sfântă liturghie
Din colaps astăzi reinvie
O inimă-mpietrită -n timp
El este apa vie
Intind o mână și zâmbesc
Apoi intreb de ce-a venit
-Stiam bunica că ti-e dor
Nu am venit intâmplător
Si mi-aș dori să poți să vii
La bradul cu copii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbește cerul
Căutam printre rânduri si nu te găseam.
Disperată am deschis fereastra spre cer
Ajuta-mă Doamne, adu-l inapoi.....
Spune-i că-l iubesc!
Cât de frumos este afară!
A nins..... a nins cu fulgi mari
Ca in ajun de sărbatori.
Ce-s sărbătorile fără el?
-Nașterea Domnului, aud un glas șoptit.
-Ești tu? Te-ai intors?
Aprinde lumina, vreau să te vad.....
Doamne ce iarnă frumoasă!
Zâmbește cerul, zâmbesc si eu!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Garoafa
La geamul inghetat, o clipa m-am oprit,
Mi-e draga amintirea, demult ascunsa-n timp
Era o florarie, prin anii saptezeci,
Vindea numai garoafe intre peretii reci
Si in buchet feriga cu verdele ei crud
Era langa garoafa, strajerul ei tacut.
Subtire si inalta, cu floarea alba-roz
Adusa de la Codlea, zambea la geam in colt.
Primesc in dar garoafa, obrajii se aprind,
In gerul de afara spre ea mana intind!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arderea timpului
ți-am citit poemul
nu pot să cred....
are doar sclipirea
unui meteorit
departe de arderea
profundă, solară
aș putea spune
a doua moarte a brazilor
tu ce crezi despre tine?
.......................................
-eu?
eu sunt lumina de o clipă
care se pierde în întuneric
dar pentru clipa cât am ars
sunt fericită!
în final
totul devine cenușă
scrisă sau nescrisă
în arderea neiertătoare
a timpului....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
