Doina Bonescu în

Uitarea de sine

Mă pierd în ochii tai
Unde seninul curge
Fără stăvilă....
Adorm la ţărm
Unde uitarea de sine
Mă acoperă ca o mare
Cu flux şi reflux...
Mă regăsesc cu greu.
Vreau să fiu eu însămi
Fără aurul tăcerii....
Întind mâna
Şi-mi răspunde
O frunză de carpen
La margini de pădure
Pierdută şi ea
Sub seninul cerului
Ce curge fără stavilă
Prin ochii tăi!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi

A spus odată cineva.....
-Vei fi cea mai frumoasă stea,
Un vis ascuns al tuturor
Celor ce-n suflet poartă dor.

Vei fi pe-un drum al năzuinţei
Spre fericirea-naltă a fiinţei,
Care rabat nu o să facă
Păşind mereu pe calea dreaptă.

Vei fi pe-un drum ce n-are văi
Nici neguri, umbre pe cărări
Vei fi pe culmile cu soare
Făr-arabescuri de ninsoare!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua

ştiu ca te gandesti la mine...
esti soarele intr-un apus,
iar eu sunt ziua cea senina..
şi cate nu ar fi de spus!!!

mi-a fost se pare mult prea teama
de noaptea care va veni....
sau de apusul tau cel tandru
pe care multe-l vor iubi!

şi-asa pierduta in visare..
între a fi.. sau a nu fi..
privesc lumina-ti sclipitoare
ce-a mangaiat senin o zi!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiune sau destin

Subţirica şi înalta
Fost fotomodel odata
Cu forme unduitoare
Frumoasa si zambitoare
Merge-n pas de balerina
Şi in sinea ei suspina.

- Cine sa ma vada oare
Pe o strada oarecare
În oras provincial
Totul pare-a fi banal.

Şi incearca evadare
Dincolo peste hotare
Aspiră la Hollywood
Sa apara-n filme nud.
Opţiune sau destin?
Fericire sau declin?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invizibil

Într-o seară m-a atins
gândul tău hoinar
şi am tresărit...
În lumina
unui bec ecologic
am intins mana
spre gândul invizibil.
L-am pierdut
în intunericul nopţii
o noapte în care
nu am dormit.....

Fâşii din sufletul meu
se risipeau
instantaneu
încercând
să aducă înapoi
gândul cel hoinar
care m-a atins
Invizibil in lumina

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroare

De ce m-as supara pe tine
Când frigul toamnei simt cum vine?
Nu -mi esti palton, nici geaca gri,
Nici felinar in nopti tarzii.

Eşti trecator, din intamplare,
Cu mana-ntinsa catre soare.
De primul nor ce a picat
Tu te-ai speriat si-ndepartat.

Zâmbeste cerul uneori
Cum ma strecor printre erori
Si imi trimite-n consolare
Un trandafir udat de ploaie.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Risipă de timp

Ample discuţii sterile...
O noapte întreagă mi-au luat,
Nicicând nu ai fost lângă mine,
Când vifor aveam de-nfruntat.

Eram dezbrăcată de toamnă,
În unghi de vedere stingher...
Cu inima-n palmă şi calmă,
Tu... anotimpul cu ger.

Să mergem aşa mai departe,
Risipă-i de timp, n-are rost.
Nicicând n-ai crezut în dreptate,
Nicicând, alături n-ai fost...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândeşte-te la mine

gândeşte-te la mine
e tot ce vreau să-ţi cer
şi prin telepatie
norii tristeţii pier

gândeşte-te la mine
în faţă o cafea
şi vei zări privind-o
doi ochi căprui în ea

gândeşte-te la mine
privind pe o fereastră
mă vei vedea în zare
plutind pe-o undă albastră

gândeşte-te la mine
când ai o carte-n mână
şi-acolo, printre rânduri
noi suntem împreună

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plăsmuire

S-a oprit în vânt de seara
O făptura cam hilara
Cu ochii din prune coapte
Şi parul zburlit pe spate
Rochiţa din micsunele
Şi papuci din albastrele

Se pierdea într-o gradina
Printre valuri de lumina.

Râd si eu, râde si cerul,
Unde-i oare Dumnezeul
Ce-a creat acea faptura
Plasmuită doar din huma
Mirosind a flori şi iarba
Şi cu dorul prins in salba.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp cernit

vino cu mine
rău să nu-ţi pară
vino cu mine
izvoare ne cheamă
si gânduri săpate
în stânca cea rece
cu mâini le-om desprinde
când râul vom trece
departe de lume
departe de tot
tu vino cu mine
şi poartă-mi noroc

nu ştiu şi nu văd
portiţe deschise
nu pot să mai ţin
visele-nchise
să-mi văd dimineata
chip pustiit
de timpul în ani

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!