Rupte din Seu de Dharma K. Tchobansky

Felul în care evoluează societatea, construind psihologii tot mai departe de autenticitate, ne pune acum în faţa unei alegeri tot mai evidente zilnic: să stai în minciună, în disconfort şi dizarmonie, alături de cât mai mulţi oameni, sau să-ţi păstrezi autenticitatea şi principiul, fiind singur.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce mă priveşte, a trebuit să îmi asum într-un final faptul că sunt un maestru în arta eşecului, înţelegând că un maestru eşuează de un număr mai mare de ori, decât începătorul a încercat vreodată. Începătorilor într-ale eşecului le spun să încerce în continuare şi să facă din asta un joc cu ei înşişi, păstrându-şi calmul.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este paradoxal cum oamenii adesea spun la unison că preferă calitatea şi nu cantitatea, dar nu pot spune acelaşi lucru când vine vorba de a protesta în stradă, împotriva guvernării. E singurul loc în care numărul oamenilor contează, niciodată ceea ce au ei de zis, iar în cazul în care eşti printre puţinii cărora nu prea le pasă, eşti etichetat ca fiind mai prost.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Societatea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor lupta să obţină o ţară/un stat liber şi corect. Şi vor învinge. Dar în corectitudinea aceea, mereu se va găsi o revoltă mai adâncă, ce va izbucni în afară. Se va rezolva şi aceea, la un moment dat. Apoi va fi stârnită revolta împotriva plictisului, monotoniei existenţiale, şi dacă nu, revolta împotriva lipsei de circumstanţe pentru a te mai şlefui puţin, ca un aur şi diamant. Când ai tot ce ţi-ai putea dori, pentru ce ai mai putea trăi?

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare parte din societate spirituală foloseşte ridicarea vibraţiei ca simplă tehnică pentru evoluţie. Aurul are o înaltă vibraţie telurică, e drept, dimantul negru, de asemenea, apa ionizată din vîrf de munte este şi ea de o vibraţie înaltă. Un corp poate să le folosească pe toate acestea şi să aibe cea mai înaltă vibraţie, susţinută şi de gânduri pozitive, dar toate acestea sunt elevări ale trupului- prima din alcătuirea noastră care moare. Nu este absolut nimic spiritual în a te folosi de toate acestea. Cât despre nemurire... mă-ntreb cine poate să-şi dorească aşa ceva pe acest pământ?

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţia protestului este căldura şi comuniunea umană, aşa cum rareori ne e dat să o simţim, într-o viaţă. Este manifestul apartenenţei noastre la a fi OM, în mulţime. Dar cea mai frumoasă formă de protest rămâne arta- arta de a transpune în scris emoţia umană în astfel de momente, chiar dacă ea nu are nicio legătură cu politica, de la un nivel încolo. Şi stările resimţite în protest care te cuprind, nu mai au nicio legătură cu politica, de la un punct încolo. Când răzvrătirea şi protestul devin artă, poezie şi creaţie, ele deja s-au estompat foarte tare... chiar dacă sublim, rămân tot o formă de protest, sau în orice caz, o eschivă de la o anume existenţă.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa e o formă aparte sublimă a raţiunii, împletită cu spiritul, indiferent că raţiunea e a unui analfabet, sau a unui intelectual versat. Când se activează credinţa, toate resursele interioare se organizează, se mobilizează şi se restructurează, comprimându-se în ceea ce numim "scînteie divină", sau promotor motivaţional deosebit. E ca atunci când faci un sport şi îţi soliciţi corpul la comanda voinţei, mobilizând nutrienţii, muşchii şi tendoanele, să răspundă prompt la ce ai decis tu. Cu cât motivaţia e mai mare, cu atât răspunsul e mai bun. Drept urmare, credinţa se antrenează! Cu vorba bună, cu glăsuire cu tine însuţi, încurajare şi scurtă rugăciune, din când în când

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Psihologia, sublim (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există situaţii tensionate potrivite chiar şi pentru cel mai calm om din lume, gata să-i stoarcă şi ultima fărâmă de răutate pe care habar nu avea că o are. Se îngăduie astfel, cioplirea caracterelor prin cele mai dureroase etape, dar mai ales debarasarea urgentă de slăbiciuni dăunătoare, chiar dacă ele sunt căţelul, cartea, ideea sau chiar propriul copil. Atitudinea se desăvîrşeşte însă, numai prin liber arbitru. Într-o aşa ecuaţie existenţială, toţi participanţii sunt chemaţi la ceva, împreună sau separat. Suntem datori să nu acţionăm sub impuls, iar dacă nu se poate, să chemăm ajutorul ceresc. Acesta e întâiul manifest al liberului arbitru, urmate de altele şi tot aşa, cu fiecare inspiraţie şi nechibzuinţă a noastră.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Viaţa toată-i un sincron (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e un zbucium în om, pe care programul lumesc a încercat să-l oprească, să-l inhibe şi să-l umple cu zgomot nobil: muzici tot mai celeste. Societatea reflectă acest zbucium, care într-o zi va deveni haos. Haosul va deveni ordine, dar una superficială, şi de teamă, zbuciumul se va linişti. Nu vor exista greşeli, nedreptăţi, căci totul va fi controlat, aşa cum au dorit chiar oamenii, în atâţia ani de exprimare liberă, urlete şi dorinţe instrumentate de alţii- pe ei. Va fi dreptate- dar va fi şi control. Va fi justiţie oarbă şi uniformitate. Pentru asta va fi necesară suprimarea fiinţei individuale dar şi a relativităţii în general. Abia atunci omul îşi va da seama nu doar ce înseamnă să fie liber, ci şi ce trebuia să fi făcut cu întreaga sa libertate în vremurile bune. Şi asta e valabil atât social cât şi spiritual, psihologic, şi chiar trupesc.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!