Zarva și propria larmă care se învârtește în țeasta unui "civilizat" îl face să nu mai poată lua aminte la nimic. Pentru el nu mai există astfel nimic tainic. Ei însă cei ce au părăsit această lume, fără zadarnice întrebări, fără răzvrătitul de trufie al cugetării, își umplu ochii de frumusețile tainice ale pământului și cerului. Știu să primească și să simtă viu înrăuririle lucrurilor și ale duhurilor, lasă sfânta viață universală să răzbată în propria lor viață. Aceasta înseamnă să "ai urechi de auzit".
Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iară de vei avea îndelunga răbdare, să te dai biruit pe deplin Mângâietorului, Domnul Atotputernic al acestei țări, inima ta de piatră pâine caldă se va face, și vei plânge aflând că aci numai dragostea lui Dumnezeu e socotită lege. Ce trist să înțelegi că trăim din pângărirea firei dumnezeiești din noi!
Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată, a rămas aci, în acest bătrân continent al rasei albe, o ciudată țară neatinsă de profanările omului civilizat. Hărăzită veșnic spre închinarea dumnezeiască, această inimă neprihănită de piatră, - athosul în limba elină înseamnă nevinovat - Muntele Sfânt nu și-a tăgăduit niciodată numele.
Daniil Sandu Tudor în Cartea Muntelui Sfânt (1930)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cartea Muntelui Sfânt, adresa este: