Poezie si pandemie de Daniela Pârvu Dorin

Mărturisiri sărate

Doamne,
aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată
sunt mâinile mele nevrednice de atingeri
cu unghiile astea rupte din carne...
cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste
multe din ele stau incarcerate în mine
şi sterse de timp...
peste tot numai boli care nu se vindecă...
în Cartea regretelor, toate-amintirile erup
mărturisirile mele-s toate sărate...
chiar dacă lucrurile se reaşează-ntr-o zi
în aerul meu confesiv
îmi vor înmuguri degetele şi mă voi surprinde
scriind iar o scrisoare de dragoste
aidoma iubirii care nu se vindecă...
4.06.2021

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Ţară a tristeţii pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăieşte
după fiecare noapte nu mai vine o renaştere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuţi, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îţi scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în şir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăposteşte-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu ştiu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire şi viaţa şi moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispar încet, încet, de pe retină
şi tu şi visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Poeme de duminica (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâşâi, fâşâi
dintr-o pâine caldă
şi ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ţine-mi sufletul în palmă (am mâinile-ngheţate)
înveleşte-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerţi
că n-am trăit despre noi cu discreţie,
că deşi n-aveam ceas, ştiam când se trezesc păsările,
aşa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereţi
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va creşte
ne vom bea cafeaua din aceeaşi ceaşcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă

Dacă ning şi vezi că tac, cu sufletul te strig,
ia aminte!
(şi pune-n vatră lemne,
în jocul nostrum, în care nu eşti, se face frig...)
în agonia iernii ni-s trupurile sfinte
nu ştiu de ce-ntorc luna pe toate părţile
(de ce cuvintele
cu care scriu sunt ace de brad
ce scrijelesc în piele!
din a noastră poveste nu se iese ca din alte poveşti...)
focul naşte-n zăpadă culori nepământene...
ştiu şi când umbli peste tot în mine
şi cum în lacrimă nu mă gaseşti,
cu sufletul te strig
noi vom sfârşi sugrumaţi de troiene!
De-aceea ard în fereastră un bob de tămâie
nu ştiu cât din mine îţi mai curge prin vene...
în palmele noastre văd urme de cuie
aşa mă provoc, eu! rănindu-ne
şi stând agăţaţi cu sufletul de stele

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente (7 ianuarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!