Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Cristian Lisandru despre timp
Luna nisan, sărbătoarea azimilor
nu mai era mult
urma să se sfâșie perdeaua templului
oamenii de vază din sobor
scoteau hainele scumpe
pelerinii intrau în cetatea lui david
în teorie era doar un alt paște
nimic deosebit
fuga din egipt rămânea o amintire
i se dădea cezarului ce era al său
pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți
iuda se prelingea pe lângă ziduri
ca o părere
ca o vinovăție
nici nu bănuia ce discuții aprinse
va induce peste milenii
atunci s-a comprimat timpul
(poate că însuși dumnezeu a bătut din palme)
eu cred că primul torquemada a fost caiafa
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (18 aprilie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea când am avut cerul la picioare
însera fantomatic
stelele alunecau printre nori
una câte una
ca într-o joacă
de parcă dumnezeu ar fi vrut
să ne pună cerul la picioare
înainte de sosirea întunericului
stelele acelea păreau vii
se prindeau de ramurile copacilor
de genele tale
străluceau
abia atunci am înțeles
cum se nasc licuricii
iar tu zâmbeai
cu mâinile sub ceafă
întinsă peste universul redefinit
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 mai 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cristian Lisandru despre noapte
Inexplicabila părăsire a eșafodului
singur se trăsese pe viață
ca pe o roată
supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze
mulțimile amuțiseră
gâtuite de mirare
călușul tăcerii le înfundase gurile
nu e bine
nu așa
(strigase călăul care nu înțelegea
cum o victimă își poate lua moartea
în propriile mâini)
nu te poți tortura singur domnule
numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții
unele extrem de dureroase
desigur
cei prezenți în fața eșafodului așteptau
doar doi porumbei gângureau
indiferenți
(pene de alb
geamăt de roșu
[...] Citește tot
poezie de Cristian Lisandru din Ca o femeie despletită, neliniștea... (4 iunie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Cristian Lisandru despre viață sau despre tăcere
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Ca o femeie despletită, neliniștea..., adresa este: