Și cade amintirea...
Și cade amintirea
ca o apă de jăratec
Chipul tău prelins în stele
arde chipul meu noptatec.
Întrerupt, izvorul curge
peste culmea de ninsoare
amintind tăcerea clipei
ieri bătută doar de soare.
Numai liniștea privirii
în afară se arată.
În privirea dinăuntru
bat din nou la tine-n poartă.
poezie de Costel Petcu din Foaia literară (1980)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Foaia literară, adresa este: