Nu te-am uitat
Te-am văzut încântătoare,
Cu tine am vrut să zbor,
Dar... Aripile mi-ai fost frânte,
Doamne! Astăzi, rău mă dor.
De s-or vindeca vreodată,
Sau vor crește alte, noi,
Am să zbor în lumea toată,
Peste munți și peste văi.
Să te caut printre Iele
Oriunde vei fi zburat,
Te-am iubit, ești printre cele
Ce iubesc... Nu te-am uitat.
Te-oi găsi chiar și pe lună,
Te ador! Spune-mi un "Da"
Vino! Întinde-mi o mână,
De-a pururi să fi a mea.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre zbor
- despre iubire
- despre dor
- despre văi
- despre uitare
- despre timp
- despre sărut
- despre stele
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gheorghe, eroul de pe Someș
- De ce plângi mamă?
- Nu știu fiule, mă gândeam așa
.
la adevăr și libertate, și
. la prea multă nedreptate.
Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt
mama unui
erou.
Urmez eu. Este bine?
Corneliu
. Pacea nu era departe,
Tunurile-au încetat
Iar Imperiul Habzburgic
Pentru veci s-a destrămat.
Bucovina și Ardealul,
Din Sighet pân-la Ilia
Au trecut la țara mamă,
Mândra noastră,România.
Mulți cântau de bucurie,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre soție, despre căsătorie, despre mamă sau despre țări
Un dezastru natural
Din imensa atmosferă ce doar mintea o măsoară,
Zgomotos se-aude o flamă ce din ceruri se coboară;
Când spre dreapta când spre stânga, printre norii plini de ploaie,
Întâlnind muntele-n cale după forma lui se-ndoaie.
Cine este această flamă? Și ce vești ne poate aduce?
Este fulgerul ce-ndeamnă, trăsnetul să ne apuce,
Dar muntele nu îl lasă, în adâncuri îl aruncă,
Într-o grotă fără forme, de ape săpată-n stâncă.
Drumul său lasă în urmă, pulbere neagră de fum
Și un trăsnet fără milă, transformând totul în scrum.
Un dezastru fără margini, norii spulberați de vânt
Provoacă o vijelie, culcă totul la pământ.
Scurmă rocile și stânca, le aruncă peste deal,
Și urnește o mocirlă ce se scurge în aval.
Tot ce-n cale întâlnește, toacă, macină mărunt,
În fața ta ce apare? Numai apă și pământ!
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre vânt, despre viață, despre religie, despre apă, despre victorie, despre ploaie sau despre nori
Să ne închinăm la crucea lor
Sub iarba ce-a crescut, pe dâmburi de morminte,
In mrejele uitării zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut, pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanțe și bombe cu văpaie.
Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-ntrejească țara. «O
Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Trecut-au fără milă, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre cruce, despre creștere sau despre somn
Vorbe deșucheate
- Ai auzit, dragă! Ce-a spus
Ăla
Aseară?
Că lume-ai o catastrofă și că
. O să dispară?
- Da! Am auzit, dar sunt
Niște vorbe deșucheate,
Ca cei cu limba lată, de care-au fost lansate.
Sunt uni ce înșiră, astfel de vorbe goale,
Ce sunt ușor ascunse, sub lungile lor poale,
Unii chiar din prostie, alții
Vor mizilicuri,
Să-și mai lungească pașii din astfel de nimicuri.
Vorbele se-aud și
Se-nțeleg, adesea deformate,
Și tot așa dispar cum ele-au fost lansate,
De nu au conținut, sunt puf de păpădie,
Dispar și lasă-n urm doar
. Zvon și gălăgie.
Corneliu 25.05.2008
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (25 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarce-te « Bujor » singuratic
Din estul « pustiu », prin « vestul » sălbatic.
Alergi zi și noapte ca luna prin nori,
De și ești mai vesel te simți singuratic,
« Bujor » ce răsare în poiana cu flori.
Acasă-i « Narcisa » ce crește-n grădină.
O floare mai rară, cu frunze crestate,
Tulpina subțire dar nu se înclină
Când ploaia e rece și vântul o bate.
Rădăcina ta lungă înfiptă-n adâncuri,
În estul mai firav huiduit de apus,
Aici va rămâne pe câmpii și pe dealuri
Apelând să se întoarcă și cei ce s-au « dus ».
Să umple pustiul, roditor să ni-l facă
Căci are-n el seva mai bună ca-n vest,
Făcând astfel « Boșii » din gură să tacă,
Să vadă cum « raza » răsare din est.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Zalmoxes gratia, ab Romania condita (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Corneliu Zegrean-Nireșeanu despre flori sau despre noapte
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Zalmoxes gratia, ab Romania condita, adresa este: