Gutuile
S-au copt gutuile pufoase,
Prin care iarna semn trimite,
Ce luminează pe la case
Pervazurile-mpodobite.
Dulcețurile se așază
Pe rafturile din cămară,
Gutuile au loc de vază,
Păstrat până la primăvară.
S-au copt gutuile-acrișoare
Prin toamne-aromitoare, lungi.
Spre zile pline de ninsoare
Sorbind parfumul lor ajungi...
poezie de Corneliu Vasile (1992)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Înălțare
Iată pe decindea Dunării
trec poștalioane brumării,
prin miros pătrunzător de fân
sparte curcubeele rămân.
Doamne, de iubirea e durere,
preasmerit în rugăciuni ți-o cere
cel care, suiș, până la tine
năzuiește-n orice zi ce vine.
Tremurat văzduh va să prefire
sidefii sterlici fără oprire,
înălțând spre cer cu mare artă
licuricii din lumina spartă.
poezie de Corneliu Vasile (1997)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unghi
Bolnav de singurătate poetul
din coliba lui ca o insulă fermecată
de întuneric
vede orbitoarele salturi în noapte
ale pegasului cu nări fremătând
așteptându-l la fiecare fereastră.
Spre nemărginire l-ar duce
calul alb al văilor domoale,
spre mărginitul de soare orizont
calul murg al câmpiilor plate,
spre înaltul cocorilor
roibul căluț de munte,
spre adâncimi calul arămiu
de pe străvechi funduri de mare.
Dar poetul trece pe rând
pe la fiecare fereastră a colibei
ciocănind pe dinafară cu degetele
ciudățenia aceea incandescentă
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Vasile (1984)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!