Fără îndoială, între cele două limite extreme, ale literaturii tale, așa cum o înțelegi tu, și a mea, există un număr nesfârșit de trepte de mijloc și n-ar fi greu să înmulțești subîmpărțirile; dar n-ar folosi la nimic, și s-ar ivi primejdia de a da ceva îngust și fals unei concepții eminamente filozofice, care încetează de a mai fi rațională, îndată ce nu mai e înțeleasă cum a fost gândită, adică în amploare. Tu știi să unești înflăcărarea cu lăuntrica răceală, cercetător de o fire închisă; în sfârșit, cât despre mine, te socotesc desăvârșit... Și tu nu vrei să mă înțelegi! Dacă nu ești prea sănătos, urmează-mi sfatul (cel mai bun pe care ți l-am pregătit), și du-te de fă o plimbare pe câmp. Jalnică despăgubire, ce spui? După ce vei fi luat aer, vino să mă vezi: simțurile îți vor fi mai liniștite. Nu mai plânge; nu voiam să te mâhnesc. Nu-i așa prietene, că, până la un anume punct, cânturile mele ți-au câștigat încuviințarea?
Contele de Lautreamont în Cânturile lui Maldoror
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cânturile lui Maldoror, adresa este: