Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Patima izvoarelor de Constantin Păun

Hoinărind ca o vioară

Am plecat să culeg mure,
după o rimă de pădure,
Am plecat să prind un zbor,
după o ramură de nor,
Am plecat să smulg un sunet,
după raza de la tunet,
și-am căzut de când cutreier,
în cântarea unui greier.
Unde luat la subțioară...
Am și fost făcut vioară!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, liniște!

Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Albi clopoței,
Îi suni în mine,
Par ca o turlă de albine,
În care aripi bat Dumnezeiești!
Tu, liniște,
De ce mă ocolești?
Sună speranța,
Dorului din frunză...
Pădurea, cerbii știe să-i ascundă...
Tu, liniște,
Dintre mesteceni,
De ce, de ce, de ce te legeni?

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, copilărie

Legați ca niște culmi
Prin frunze și prin ramuri
Mă legănau călăi de ulmi
Zbârciți de tras la hamuri

Sunau din tei, salcâmi, costrei
Pe mine, iarba mă furase
S-au dus ca norii anii mei
Au curs pe izvorașe

Rotea un arbore, pământul
Zidit în mine, chituit
Prin fânul ce-l dezmiardă vântul
Era un vultur țintuit

Jur-împrejur ardea mohorul
Pe gâze mici dormeam butuc
Și-n crengi se mai umplea ulciorul
Ursit de inimă de cuc

[...] Citește tot

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dă-mi o secundă

Trec un izvor
cu plânsul în mine,
neîndoielnic, hotărât,
îl trec ca primul amărât
că nu se mută cerul în mine!
Pasul sfios, pios
îl leagăn în durere,
că nu găsesc pe niciun os
un cerc de mângâiere.
Izvorule ce-n taină susuri,
dă-mi o secundă din ce-i pururi!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dudul

În cătunul Rotulești
de unde au zburat,
toate frâiele gândurilor,
coagulate,
a existat un dud înalt,
unde se adunau toate metaforele
și cântecele lumii...
Acolo, schimbau caii,
păsările cerului...
era un cuib vertical,
De-acolo s-au desprins focuri,
flăcări de dorinți policrome.

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Interioare

Am dat cu gându-n Dumnezeu
c-un spic de grâu când era greu,
am dat cu-o cruce, cu-o icoană
și am rămas lovit de mană.
De ce se rupe rodu-n două
când, Doamne, cerul tău ne plouă?
De ce salcâmul a turbat
de fân uscat și tulburat?
Și-am înțeles târziu din zbor
de câtă rouă poartă un nor!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Semănătorul

Doamne, cum arunc sămânța,
par că sunt un Dumnezeu,
cântă omul din speranță
și eu pun virgulă. mereu.
Dacă n-ar fi fost pământul
ce îl zgârâi cu penița,
nu mai devora cuvântul,
fraza nu mușca ființa.
Și-uite, vine arendașul
ce înnoadă la cuvinte,...
Eu rămân ce-am fost, trufașul
care seamănă înainte...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măsura timpului

Ne scaldă luna
iar soarele e-n contratimp
Perdeaua aproape opacă
acoperă frunzele mușcate
de o mișcare haotică și plânsă.
Ce demon destramă tăcerea
și lina curgere a vremii?
Descoperirea altor pași
va fi stat sub îndoiala
plecării corăbierilor!
Numai contratimpul aștrilor
va nota măsura pașilor lui Columb!...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seara

De prea multă lumină a zilei,
Se aprind licuricii,
Stele care sar comete,
Din noroi pân-la erete.
De prea multă stamină,
Cad storurile zilei,
Rămân afară,
Cu o mână, cu o cicoare...
Dar greul storurilor doare!
Nu mi-e de mine,
Nici de mână,
Ci de câmpul împreună,
Că întunericul îl plâmge
Și-un poem e scris cu sânge!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scarabeul singuratic

Pe povârnișul
Cimentat de dogoare,
Se lupta cu o sferă,
Din greu,
Un scarabeu.
Îi scăpa pământul din palme...
Cu privirile calme,
Cobora povârnișul mereu,
Sărmanul scarabeu.
Perechea lui cea potrivită,
Fusese strivită
Și tot nu înțelegea,
Cum se făcea,
Că singur urca tot pământul,
Întreaga cale,
De unde îl lua vântul,
La vale...

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin PăunSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Patima izvoarelor, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Constantin Păun

Constantin Păun
inginer, poet și epigramist român

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!