Recurs pentru Infinit de Camelia Opriţa

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este muzica celestă a stelelor născătoare de suflete.

definiţie de Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi suficient să aprindem o lumină în inimile noastre, să vedem în ceaţă că ceva în noi din Dumnezeu există. Şi când ai reuşit să alegi bobul de muştar, poţi vedea personal că Dumnezeu este, şi nu a fost niciodată încătuşat în nicio religie; El este Infinitul şi nu poate fi limitat la gândurile umane. Oamenii ca si religiile sunt bucăţi dintr-un singur mozaic...

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta...

Vine o zi când nu poţi refuza aerul
fără soarele meu
care s-a strecurat în odaia ta.
Vine o clipă în care reflexia lui va străluci
în ochii tăi prea plini de mine.

În partea asta a lor am rămas
la prima mângâiere.
Aerul pe care nu-l mai aveam atingea inima ta
cum parfumul crud şi dulce al primăverii
atinge inima iasomiei.
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta
când un zbor fără tine m-ar ucide?

poezie de Camelia Opriţa din Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Artiştii sunt tăcuţi. Atât de tăcuţi, că se aude glasul ghidului cum frunzăreşte o altă ploaie din trecut care nu a reuşit să spele întunericul lumii întregi.

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cicluri de viaţă

Oamenii au aspirat întotdeauna dincolo de existenta lor, visând cum trec adesea prin ceasul amurgului care arde în armura zilei, în căutarea vieţii fără de moarte...
Omul înalţă punţi peste vreme, încearcă o luptă inegală cu timpul până dincolo de întinsul luminii, vrând să-l înlănţuie pe Zorilă chiar şi pentru o clipă din cursul '' ephemera''. Să-l lege pe Murgilă, cât să întârzie noaptea, evitând suprapunerea Soarelui cu Luna.
Realul şi fantasticul se întrepătrund în ciudate întâmplări nevăzute ale timpului, croindu-şi drumul prin iţele Răului spre invincibilul Bine.
Cenusăreasa, Albă ca Zăpada sau Lebedele, sunt personaje din basmele Pământului care leagănă şi azi copilăriile pământenilor.
Poveştile sunt scânteile de pe tâmplele aprinse, dovada că visul există: ele fac parte din aspiraţia omului cât e naltul, cât e întinsul necunoscut al timpului.
Meditaţia şi aspiraţia îmbogăţesc vorba, cunoştinţa, dau garanţia de a fi în faţa societăţii cu o imagine mai bună, mereu progresivă.
Omul încearcă să reţină câte ceva din lumină; explorează lumea în adâncul ei, minutarele invizibile ale timpului, oceanul unde valurile se mistuie unele pe altele în cearcănele pământului. Câteodată îşi opreşte visul din zbor şi coboară cu aripile neputincioase, adâncindu-şi unghiile în cruzimea efemerului...

Camelia Opriţa în Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!