Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet de Camelia Oprița

Iubirea este speranța vieții, este dorința de fericire, este revelație și admirație, este unirea cu persoana iubită, singura care ne poate oferi fericirea perfectă ca privilegiu al vieții divine și misterioase.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (7 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel străin de glie este golul infinit.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea este graiul de foc ce vine din adâncurile sufletului.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (17 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nu e fără Dumnezeu: nici credința, nici firea limpede a omului că-n spicul grâului e pâinea noastră cea de toate zilele – trup din trupul Domului.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (3 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine

cum nu aș fi în stare să mă privesc în oglindă cu ochii închiși.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vanitatea este frica omului slab de a recunoaște în Dumnezeu imaginea cea mai intensă a vieții și implicit a universului.

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să-mi spui despre dorul de om

I
Tata a urcat un luceafăr mai sus de ceruri,
mai sus de zilele și nopțile măcinate de viață.
După ultimul cer a cuprins
adâncimea timpului;
îmi vede somnul tulburat de plâns.
E liber (mi-a spus)
dar că m-aude uneori plângând
și stelele se întunecă
în flacăra roșului apus.
Este de ajuns
că am rămas pe pământ un gând,
și nu un fir de iarbă culcat de vânt.
Altfel prea multe lacrimi s-ar fi plâns,
copila mea.
Nu pune lacrima peste mine care mă strivește,
rămân așa cum sunt –
sclipitor în stele,
mugur în nuiele –
căci învelișul de pământ

[...] Citește tot

poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (9 mai 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am îndrăznit să fiu copil o clipă

Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie.
Clipa se făcuse sferică după trebuința viselor mele.
Ce pot fi visele dacă nu o stare fără senzație dureroasă?
Urcă și coboră din soare, îmbrăcând câte o aureolă fiecare pentru cât de mult mă apasă suferința acestei lumi.
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Oamenii trăiesc într-o permanentă tensiune, remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii lor, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun acestei lumi.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut lumea așa cum e.
Am găsit în clipă strălucirea desăvărșit㠖 copilăria ca un privilegiu al vieții, copilăria ca o mare purificare a sufletului între viața cosmică de dinainte și un nou început organic al său.
Cât de nefericit poate fi un suflet fără copilărie, cât de nefericit ar fi un fluture fără floare, cât de nefericită ar fi o floare fără ploaie, cât de nefericit poate fi omul fără rațiune.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut cum se irosesc oamenii. Nu mă plâng de nimic. Aștept o ninsoare abundentă să înflorească pământul ca într-o primăvară polară. Albul acoperă întunericul din oameni și am mai multă vreme să vorbesc cu mine despre mine.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă ca să nu pierd încrederea în oameni. Am văzut prăbșirea lor între frământări și obsesii
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut o lume fără fundament, înstrăinată de Dumnezeu.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă când am aflat semnificația timpului și mi s-a făcut frică de necunoscut.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și am văzut avarul din care nu mai rămăsese nimic decât banul.
Cât de nefericită poate fi viața fără copilărie...
Cât de nefericit poate fi copacul fără frunze, izolat de iarnă într-o halucinație albă.
Am îndrăznit să fiu copil o clipă și n-am mai simțit pământul sub picioare: eram melancolie, speranță, zbor, nevinovăție, transparență, luciditate...
Ce fericit este copilul, trăindu-și fantezia într-o inocență totală, ce fericit poate fi îngerul în conștiința lui: așa simte și el zborul dincolo de orice imaginație odată cu copilul – când în cer, când pe pământ într-o armonie perfectă.
N-aș fi știut toate astea dacă n-aș fi îndrăznit să fiu copil o clipă, o aripă de vânt –moneda convertibilă a oricărui vis.

poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet (27 noiembrie 2007)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt și oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ți se clatină pământul de sub picioare.

camelia oprița

Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...

Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.

Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.

Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.

Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg

[...] Citește tot

poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook