Pădure de mesteacăn
Semnificația unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.
Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat și a început să zâmbească
arătându-și culoarea dinților.
Poate aici stă semnificația unei păduri de mesteacăn,
dinții sunt văzuți altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziș.
Adevărata semnificație a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată și mai aproape, în căpița de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ți-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranță în haine albe
pe care cineva ți-a cusut râuri
și o pădure de mesteacăn așa cum o vezi.
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia ta încă neîmbrăcată
ne îmbrăcăm în timp ce intersecția vorbește
prin fereastra deschisă
cu păsările ieșite din teama nopții care foșnește
ai încă stropi de apă pe sâni când îți potrivești sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru
îți privesc acum părul strâns cu un elastic subțire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire
aș vrea atunci să-ți cobori pleoapele așteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând
ți-aș prinde apoi buzele cu dinții ușor
mai întâi pe cea de jos ca și cum
asta ne-ar ține cumva suspendați între tavan și covor
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ca două pofte
suntem amândoi doar amândoi într-un colț al încăperii
ca niște unghiuri ascuțite îmbrăcate
sumar unul cu celălalt și atât
suntem ca niște mere coapte de sfârșitul verii
ca două pofte ca două gusturi aproape identice
ca o singură foame suntem
ca o mușcătura pe gât ca un strigăt
ca o dâră de sânge ca niște unghii nestăpânite excentrice
ca o formulă matematică suntem ca o piramidă
ca o forță gravitațională ca o implozie
ca o lege a fizicii ca un emcepătrat
ca o descoperire științifică suntem ca o rocă subită
suntem ca Atlantida dinainte de a fi dispărut
ca un mit ca un foc irezistibil
ca o fatalitate plăcută suntem
ca frumoasa din pădurea adormită înainte și după sărut
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am despăturit un pic
Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
își agață piciorușele în semnele de punctuație,
atât de bine scriu.
Aș putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc și cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mișcării sale aiurea rămâne.
Știu, despre mine e vorba,
e ca și cum mi-aș fi despăturit sufletul,
l-aș fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pun singur miere în ceai
îmi pun singur miere în ceai
ea stă cuminte pe scaun și mă privește
se miră că mâna nu-mi tremură
e atât de dimineață încât
în ochii ei soarele încape
numai cât să se mai lăfăiască o dată
apoi iese din mare
ea nu mai stă pe scaun dar mă privește
are mâinile reci și peretele
dintre noi a devenit transparent
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima țigară a șarpelui de casă
Primise ultima țigară și nu știa
dacă trebuie să o savureze sau doar încerca
să respire, ca un vulcan pricăjit.
Lăcusta i se așezase pe solzi, din greșeală.
Ulmii înfipți în baltă urcau, cu fereală.
Era un joc de culori. Negreșit.
Nu demult, șerpuind, iarba foșnea.
Nu demult vânase o broască în balta ca o balama
între câmpie și deal.
Nu demult venise băiatul cu julituri la genunchi,
ca un vânător nemișcat, ca un mănunchi
de mușchi încordați în asemenea hal
încât părea un lemn neted, un lemn nemișcat.
Apoi, ca un strănut din senin, ca un viscol uscat,
linia a fost întreruptă.
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolls-Royce cu pisică
să vezi numai cum dormeam în poziția mea preferată
și inevitabil te-am visat
erai mai frumoasă decât în realitate
te priveam așa dintr-o parte zău
și parcă-mi venea să cobor coboram
să vezi mașina parcată în curte era un Rolls-Royce
așa că m-am grăbit să închid poarta am închis-o
și atunci a apărut un fel de pisică
urcam repede scările până la etajul patru descuiam
încet și intram tiptil înăuntru
erai a naibii de frumoasă aveai ochii închiși
ți se zbătea luna sub pleoape uite-așa
te visam când deodată m-am trezit
și am început să scriu versuri tembele
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Îmi pun singur miere în ceai, adresa este: