Așteptându-mă să văd tipul medicului de țară, apariția vizitatorului nostru îmi cauză o vie surpriză. Domnișorul Mortimer era înalt, subțire, cu un nas lung, coroiat, ce ieșea mult dintre cei doi cenușii, pătunzători, apropiați unul de altul și strălucitori de după ochelarii săi de aur. Purta costumul tradițional însă puțin neglijat adoptat de cei de profesiunea lui; redingota de culoare închisă și pantalonul vărgat. Cu toate că era tânăr, spinarea îi era încovoiată. Mergea cu capul aplecat înainte, iar pe figură avea întipărită bunătatea. Intrând, el își zări bastonul în mâinile lui Holmes.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Hound of the Baskervilles & The Valley of Fear" de Arthur Conan Doyle este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Într-un loc se afla o potecă îngustă, căptușită cu mușchi, care se împreuna cu drumul, spre a tăia apoi câmpul. Pe dreapta era un dâmb plin de pietre, unde fusese altădată exploatată o carieră de granit. Povârnișul din față era cioplit ca un perete; printre crăpăturile stâncilor creșteau ferigi și mărăcini. În depărtare, o dâră de fum se ridica perpendicular spre cer.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În față se ivise o depresiune a terenului, având forma unei pâlnii, în care creșteau stejari dezădăcinați și brazi desfrunziți și încovoiați de secole de vijelie. Două turnuri înalte, subțiri, se înălțau deasupra arborilor.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul, cu povârnișuri gloduoase, presărat cu stânci enorme roșiatice, lua un aspect din ce în ce mai sălbatic. Când și când, treceam pe lângă o căsuță constită și acoperită cu piatră, căreia nici o plantă agățătoare nu îi atenua rigiditatea liniilor.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ogoarele fertile se întindeau în urma noastră și sub noi. Doream să le mai contemplăm o dată. Razele oblice ale soarelui, îndreptate spre orizont, colorau cu aur apele pârâului și făceau să lucească pământul roșu, proaspăt răscolit de brazdele plugului.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În față se desfășura imensa întindere a câmpiei. Sufla un vânt rece, înfiorător. Deci, în vreun loc, pe această câmpie se ascundea, ca un animal sălbatic, creatura aceea infernală, al cărui cuget îl blestema, desigur, omenirea ce-l alungase din sânul ei. Numai lipsea decât atât pentru a completa lugruba impresie produsă de această vastă singurătate, acest vânt înghețat și acest cer ce se posomora mai mult în fiece moment.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lângă căminul din sufragerie se afla un baston uitat de vizitatorul din ajun. Era un exemplar frumos, solid și terminat cu o măciulie, care obișnuit s-ar putea numi o ghioagă ferecată. Sub măciulie, un cerc de aur, lat de doi cm care purta inscripția și datele următoare: "Lui James Mortimer, amicii săi de la C. C. H. 1884." Acest baston demn, serios, asigurator, se asemăna cu acelea de care se deserveau doctorii de altă dată.
Arthur Conan Doyle în Câinele din Baskerville
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Câinele din Baskerville, adresa este:
