Unui om îi era frică de umbra corpului lui și căpătase oroare de urmele pașilor lui. Pentru a scăpa de acestea a luat-o la fugă. Ori, cu cât făcea mai mulți pași, cu atât lăsa mai multe urme; cu cât fugea mai repede, cu atât mai puțin îl părăsea umbra lui. Imaginându-și că mergea prea încet totuși, nu se oprea din alergarea tot mai rapidă, fără să se odihnească. Ajuns la capătul puterilor, a murit. El nu știa că pentru a-și suprima umbra ar fi fost îndeajuns să se așeze la umbră și că pentru a-și opri urmele ar fi fost îndeajuns să stea liniștit. Ce culme a prostiei!
Anselm Grun în Să nu fugim de umbra noastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi să mă întâlnesc cu propriul meu adevăr!
Anselm Grun în Să nu fugim de umbra noastră
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Să nu fugim de umbra noastră, adresa este: