Urma șarpelui pe cărarea albă
cu orbitele albe ale degetelor
ating prezentul
văd trecutul ca pe un vas răsturnat în nisipul prezentului
viitorul este acea crăpătură care îmi taie aripile
și ochiul alb al degetelor când
încercând să mă cuprind
nu mai aflu nimic
oricând poate veni solia unui cuvânt dintâi
suspendat între a fi
și a muri ca un copac
pe verticala așteptărilor copilului
așa că
deschid larg porțile
orbitele albe ale degetelor le umplu cu sine
cât mai mult sine
la fel ca o fântână cu șapte inele
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume priponită
în mine arde-o lume priponită
de crucea vieții fără de-ntuneric
aprind un lemn de gând
dau foc iubirii
întorc spre cer privirea-ncețoșată
și-ascult cuvântul
cel dintâi din punct
de foc de-argint din lemn
sau fier
sau aer
prin apă calc
și simt că mă scufund
o mână cât o frunză de măslin
mă scapă
ridică umbra-n mine
ca pe-un zid
și știu că într-un unghi al lui
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lungi-s-ar vraja destrămată
mă-nvârt în sfera asta mică
numită univers finit
privesc și umbrele cum pică
din pomul vieții nesfârșit
o picătură de otravă
și alta de nectar primesc
de câte ori spun în oglindă
măi, chip de lut, eu te iubesc!
și-un ciob ajunge-n talpa lată
- metaforă căzută-n clipă -
ia-mă, Tu, Doamne, de-o aripă
trezește-mă din viață iar
și dacă îndrăznesc spre somnu-mi
de om comod să mă îndrept
urechea scutur-o iar zdravăn
pământul reavăn să-l strivesc
în căzătura mea de fată
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de întunericul prieten
uneori întunericul din mine se eliberează
și toate aceste frustrări resimțite zilnic
devin pietrele unui bulevard învechit
pe care tocurile pocnesc
de plinătatea unui gol confuz
reclamă umbrele pașii desculți
și peste toate aceste aberații
cineva strigă: libertate!
râd zidurile calcinate ale unei biblioteci
de câte ori cărțile scot semnele afară, în grădină
la uscat
și le agață de frunți
cârligele sensurilor incomplete
scârțâie scheletele celor păcăliți de vulpi umane
să iasă să iasă
să iasă să lupte cu o moarte prescrisă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că încă exist
Se ascund cuvinte în spatele draperiilor
viața ca o mână de cenușă umple pământul cu sensuri
pe mine timpul mă lasă indiferentă
îmi place pumnul de cenușă răvășit în care căldura încă mai tremură
sub coasa unui singur cuvânt mă adun la final
nu mai rostesc nimic
privesc pe ziduri dansul păianjenilor
spitalul nu cuprinde durerea
la poartă am văzut cruci în care stăteau chipuri de oameni și boabe de grâu necopt
spicele verzi așteptau reîntâlnirea
pentru că în spatele draperiilor există ferestrele
las miezul de pâine să înghețe și chem vrăbiile cuvintelor să-și ciugulească esențele
pentru că în spatele draperiilor exist scriu și mor încet
las muzica să curgă spre lumina soarelui
pentru că în spatele draperiilor cineva cântă
le dau la o parte și las tot soarele care mi se cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel glas de care îți este atât de dor
mergi pe șinele unui tren deraiat
numeri vagoanele ca pe zilele unei săptămâni oarecare
în fiecare vagon regăsești o bancă
luni așteptai un cuvânt
marți așteptai un verb care să-ți crească în clipe voința
miercuri te lăsai pe spătarul băncii și priveai trecutul
nașteri peste nașteri plecări peste plecări
peste tine se aștern veșnicii și scazi și scazi întruna până te dizolvi în sine
joi începi să nu mai aștepți
pleci la pimbare cu umbrele și umbrela nu se mai deschide
plouă și tu privești alt soare
pe acela de vineri în care într-un nouă te ascunzi de tot și de toate
chiar dacă cifra definește o oră, o zi, un sfârșit de an de viață de gând de sunet
sâmbătă aduni ecoul fiecărei zile
lași poarta deschisă pentru fiecare gest
să intre să intre
le poftești pe toate și curge ziua până când
într-o duminică oare te saturi de toate și pleci
pentru o nouă săptămână la fel de anostă la fel de simplă
un singur ecou strângi în pumn până când, strivit de emoțiile tale
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă-ntreb și tac în mine
mă-ntreb adeseori
de ce e cruntă viața
din încruntări se naște
zâmbește la final
și mai întreb izvorul
cuvintelor ce naște
pământul printre stele
și cruci furtuni
și ploi
mă-ntreb adesea dacă
din trupul nostru crește
vreun pom cu roada dulce
când la final de vieți
rămânem ca o navă
ce și-a pierdut catargul
în încercări mai grele
sau mai ușoare-n doi
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea țipă zilnic ceva de neînțeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru
miroase a ceartă
cearta o definește
nu mai știu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu
el mângâie. el îmi sărută obrajii și mâinile
și-mi șterge lacrimile
ea pleacă trântind ușa
enervată de două consoane tari
el tace și mă privește blând
îmi dau iar lacrimile
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un același gând
*
inel de viață
în câmpurile gândului
și fila din cartea copilului care
aruncă literele într-un cerc
adultul pătrat romb devine
pentru ca în sferă
totul să se rostogolească firesc
într-un absurd al nuanțelor
curcubeului alb
**
jocul spre niciunde
pe marginea unui drum aproape cunoscut
înscriu în fiecare fibră
pe măsura timpului în care trupul trăiește
cosind iarba amară a nevoilor
și poate iarba primăverilor trecutului în care
copilul rămas în mine fragil
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șervețel
(după un an)
ascult și las prin mine
să curgă cuvinte.
exilați din viața activă,
paturi de spital,
... miros greu de otrăvuri binevoitoare
și frică...
e prea multă frică de moarte.
apropii scaunul rotund de patul unui bărbat.
are pe mâna stângă o branulă.
în mâna dreaptă ține o carte.
ochii lui privesc orbi, peretele opus.
îi ating brațul branulat.
tresare.
cât mai stai așa, Dane?
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!