Onoarea de a suferi - XXI
Eu cânt. Un cântec îmi răspunde. Dar nu-i ecoul.
Nicicând atât de tare strigât spre mine nu se-ntoarnă.
E semenul stârnit. Și totul mă iubește când eu iubesc.
Așa cum totu-i disperare dacă nimic din mine nu roiește.
Inima mea oglinzi destule are, nu însă și egali.
poezie de Anna Brâncoveanu de Noailles din Umbra zilelor (1930)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "O noua speranta" de Anna Brâncoveanu de Noailles este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Umbra zilelor, adresa este: