Întotdeauna, la urmă, și mult prea târziu, aflăm că adevăratul dictator, cel din care își trage seva dictatorul vizibil, este dictatorul invizibil, cel care sălășluiește în noi, ca un plaur mental hiperbolic, secretându-și necontenit paranoiacopata cultură a sinelui. Dictatorul este un alter-ego colectiv și privat în egală măsură și care doarme liniștit în abulia noastră narcisică.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am o inimă epică și am o minte lirică, de accea nu sunt pacientul potrivit pentru ideologi.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om prezent în toți oamenii nu e decât o idee.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de depresie
picta portrete de oameni luminoși. paradoxuri psihanalitice.
cele câteva sute de pixeli ce despart fericirea de despresie se încleștau de chipul pictat. modelele se arătau surprinse, ulterior. oglinda interioară fusese învinsă de pictor.
oamenii învățau că merită să fie iubiți.
că se pot răsfăța.
că pot refuza să se culpabilizeze pentru vina de a nu fi fost sinucigași cu glorie.
martiri.
popoarele estului nu au fost colonii de martiri.
nici rezervații de fanatici.
în fața dictaturii roșii, fiecare om a înghesuit la repezeală în rucsac o identitate, un dumnezeu și o brumă de curaj. adesea și alte ingrediente, paleative, emoții, cartușe, arbori genealogici, cenușă. urgia venea de peste tot, din adâncul unei conștiințe planetare irepresibile. intolerante. care nivela pământul și carnea supușilor. auzeam tăcerea asurzitoare cu care lașitatea se așternea ca o perdea peste lumea liberă. estul fusese sortit abandonului. moartea era o coloristă desăvârșită. cu o interiorizare perfectă. oarecum dementă. ca și îngerii, morții din infernul concentraționar aveau obrajii rumeni. emotivi, intimidați de hiperdimensiunea eroilor fabricați de cultul personalității, le fusese rușine să trăiască, să inventeze lumi sau să moară
poezie de Angela Furtună din Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spațiile care ne îmbracă ajung, cu timpul, să ne și locuiască.
Angela Furtună în Elegiile Estului Sălbatic
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Elegiile Estului Sălbatic, adresa este: