Singurătatea este, de fapt, o retragere din ceilalți, în prea mult sine. Singularitatea este, dimpotrivă, o prezență violentă a sinelui meu în ceilalți, și o laudă adusă sinelui meu. Însingurarea e o indecizie cochetă: poate eu, poate voi.
aforism de Angela Furtună
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poemul și locul său în lingvistică
textul este un animal lingvistic histrion.
în nici o junglă își face culcuș
în nici o tundră
în nici un canion.
însingurat, el locuiește într-un topos labil
departe de femeile autorelief
departe de bărbații cu fiziologie de cult
departe de copiii acvaforte
inconștientul textului este peste tot:
în camera de muzică și tortură
în sala de așteptare a supliciilor
în atriul universului psihofag.
abia născut din omul care moare
zeu
mai degrabă acum decît în fiecare clipă,
textul este un animal al scuzelor
al teofaniilor grotești
al irizărilor.
un cal de tăcere coboară pe versantul abrupt
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limita irecuperabila a desavarsirii
întotdeauna vei avea de ales
între spălarea creierului
și spălarea inimii
viața precum o falie roz
trasată de un pumnal pentru mistreți
în nebuloasa conștiinței tale
trenul se urnește greoi.
tunelurile te orbesc.
în cele din urmă,
cea care te aruncă din mers
și te sfîșie,
sălbatică,
este tot ea,
poezia -
limita irecuperabilă a desăvîrșirii
poezie de Angela Furtună
Adăugat de Anca Unceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea globală denudează conceptul de identitate, alocând un interes maxim manechinului, în defavoarea personalității și a psihologiei. În lumea globală, viața este acel teatru de păpuși care simulează viața de adulți, reducând-o la o eternă repetiție generală.
Angela Furtună
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparența eroilor când se retrag în deșert
nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii și
nu aici vor reveni iluminații atunci când se adâncesc în sine ca niște puțuri
înainte ca petrolul să țâșnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci și semințiile de statui
nu prin noi se va propaga viața
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiței scobind tranșee
și nu din noi va izvorî sămânța nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât ființa slăbănoagă scâncind în coaja ei
[...] Citește tot
poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!