He Would Not Stay for Me
El nu va sta cu mine și nu mă mir.
El nu va sta cu mine și-mi este greu.
I-am spus adio cu inima-n delir
Și, jumătate, m-am dus în drumul meu.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte
Nu-mi spune-acum, nu-i nevoie de cuvinte,
Ce melodii, ce descântece vrăjitoarea-îngână
În ultima otavă verde, moale de septembre
Sau sub petice de flori albite, cu fața spână,
Pentru că eu și ea ne cunoaștem bine,
Îi știu cărările, farmecele pe care e stăpână.
Pe-așternuturi roșcate, lângă ape indolente,
Pinul lasă, indiferent, să-i cadă conul;
Din tufișuri zgribulite cucul strigă-n zadar pe nimeni,
Căci acolo nu-i nimeni căruia să-i strice somnul.
Și-ultimele flori de clocoțel ademenesc în toamnă
Inimi care flirtează resemnate cu-abandonul.
............................................................
Naturii ignorante, lipsite de inimă și sentiment,
Nu-i va păsa, nici nu va ști
Pașii cărui străin îi vor descoperi pășunea
Călcând pe iarba ei doar pentru a o părăsi,
[...] Citește tot
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, un străin înfricat, într-o lume pe care nu am înțeles-o.
citat din A.E. Housman
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici zăcem noi morți
Zacem morți pentru că n-am ales în vale verde
Să trăim - rușinând țărâna mamă din care am purces;
Murind, desigur, nu ai prea multe-a pierde,
Dar tinerii cred că ai, iar noi eram tineri când moartea am ales.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele
Le-am văzut pierind atâtea stele!
Dar, deși mor și cad de pe propria elipsă,
Pe întregul cer spuzit de stele
Nu-i nici un singur astru lipsă.
Trudesc toate care sunt pe lume, însă
Nu-îndreaptă cu nimic primordiala vină;
Mereu plouă peste marea-întinsă,
Însă apa mării rămâne tot salină.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai multe poezii - XXVI
Vă iubiți voi, oameni buni, viețile oare,
Aveți voi urechi și un pic de bun simț?
Am aici un cuțit dat pe-ascuțitoare,
M-a costat opt monezi încercate-n dinți.
Nu trebuie decât să mi-l înfig în piept
Și cerul se va prăbuși-n acea zi,
Temeliile planetei se vor frânge biet vreasc inept,
Iar voi, oameni buni, voi veți muri.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Epitaf pentru o armată de mercenari
Ȋn ziua când bolta lipsită de proptele tari
Se prăbușea și când pământul era tras la sorți,
Ei au urmat chemarea lor de mercenari
Și-au încasat solda și sunt acuma morți.
Umerii lor au susținut cerul cel înalt;
Au stat și temelia lumii-a stat prin ani;
Ce Domnu-abandonase, aceștia-au apărat,
Și au salvat atâtea lucruri pentru bani.
epitaf de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi acolo ( extras )
XXX
Să ne dăm mâna, noi nu vom mai fi prieteni niciodată;
Dacă rămân, te supăr sau dacă-ți mai vorbesc, cu precădere.
Tot răul pe care l-am spus sau l-am făcut
Și lipsa de-înțelegere vin din capul meu nepriceput:
Să ne dăm deci mâna, noroc bun, la revedere!
Dar dacă vei fi-n pericol la o răspântie de drumuri
Fă-mi un semn, șoptește-un chemător tremolo
Dacă va trebui împărțită-o vină sau o rușine
Amintește-ți cine te iubește, născut să moară pentru tine,
Fluieră, iar eu voi fi acolo.
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Wenlock Edge
Pădurea pe Wenlock Edge are necazuri mari,
Copacii de furtună-s jumuliți, pe Wrekin este jale;
Rafalele culcă la pământ și tufe, și lăstari,
O nea de frunze curge pe Severn la vale.
Fluiera tempesta pe deal, ca dată-n streche,
Și pe vremea când orașul Uricon* era în floare:
Acest vânt e foarte vechi și mânia lui e veche,
Dar atunci, demult, altă pădure i-a ieșit în cale.
Atunci, eu nu eram născut, romanii vegheau
Acolo pe vârful dealului în acel răstimp:
Sângele care-l încălzea pe yeoman-ul englez sau
Gândurile care-l dureau erau acolo-n schimb.
Ca vântul înfigându-se-n copaci, cuțit,
Furtuna vieții l-a încercat pe om mereu;
Copacul omului n-a fost niciodată liniștit:
Atunci erau romanii, acum aici sunt eu.
[...] Citește tot
poezie de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!